Noul meu articol pe Linkedin “Ca lutul în mâinile antrenorului”

Poate că una dintre cele mai simbolice imagini de la Jocurile Olimpice de la Tokyo, care s-au încheiat săptămâna trecută a fost cea a medaliatei de aur israeliane Linoy Ashram, care după ce a primit medalia, s-a dus la antrenorul ei și a atârnat medalia de gâtul antrenorului ei. Cu acest act simbolic, Ashram a declarat că a simțit că antrenorul ei Ayelet Zusman merită medalia la fel de mult ca și ea.

Într-adevăr, pentru un sportiv un antrenor este totul, ca mama și tatăl pentru un copil. Fără antrenor, un sportiv este un diamant neşlefuit. Antrenorul transformă talentul în medalii prin munca grea a sportivului. Legătura dintre cei doi este cu adevărat unică; nu poate fi altfel.

Un truism străvechi din Talmud spune următoarele: „Cineva ar putea să fie gelos de orice altceva în afară de fiul și discipolul său” (Sanhedrin 105b). Într-adevăr, un profesor adevărat pune tot ceea ce are în student și, indiferent ce realizează elevul, este ca și cum profesorul l-ar fi realizat.

Și eu am avut profesorul meu, „antrenorul” meu, dacă vreți. El m-a învățat tot ce știu și până în ziua de azi îl simt însoțindu-mă. Dacă voi realiza vreodată măreția, cu siguranță va fi datorită lui.

La fel, sper și mă rog ca proprii mei discipoli să realizeze ceea ce am realizat, și mai mult, și să devină învățătorii umanității și să conducă omenirea către unitate și iubire față de ceilalți. Pentru un profesor, discipolul este mâna, mintea lui. Puneți în discipol tot ce ați dorit să realizați, astfel încât discipolul să îl ducă mai departe. Este o legătură care depășește iubirea, iar în cazul înțelepciunii Cabala, este un angajament pe care atât profesorul cât și discipolul îl iau de dragul întregii umanități.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →