Michael Laitman, pe Quora: „Care este cea mai veche minciună recurentă din istoria omenirii?”

Este faptul că noi credem că dușmanul nostru este în afara noastră.

Ne gândim la dușmanul nostru ca aparținând unui grup diferit, trib, partid, rasă, sau care este mai favorizat într-un fel, de un strat social superior, mai bogat, mai inteligent, mai atractiv sau mai norocos.

În orice caz, toți acești „dușmani” sunt o născocire a imaginației noastre.

Singurul și adevăratul nostru dușman nu este în afara noastră, ci în interiorul nostru. Este natura noastră foarte egoistă, sistemul de operare din spatele fiecărei dorințe, gânduri și acțiuni.

Nu avem control asupra ego-ului uman. Crește în interior și devine parte a identității noastre personale, până la un punct în care nu îl simțim – și din moment ce nu îl simțim, nu simțim nici ca fiind o problemă.

Cu toate acestea, dacă nu reușim să dobândim conștientizarea modului în care ego-ul operează în interiorul nostru și a modului în care ne putem ridica deasupra acestuia, atunci va continua să ne facă să percepem probleme la alți oameni – că trebuie să schimbăm sau chiar să eliminăm anumite persoane care dețin diferite puncte de vedere sau care prezintă atribute diferite de ale noastre.

Nu ne putem aștepta să apară rezultate pozitive și nici câștigători din percepția inamicului în afara noastră, pentru că este o percepție incorectă și incompletă de la început.

Dacă totuși ne schimbăm percepția, percepând dușmanul ca pe ego-ul poziționat cu viclenie în fiecare dintre dorințele și gândurile noastre, adică dorința de a folosi ceea ce percepem în afara noastră pentru propriul beneficiu, atunci ne poziționăm pentru a duce o bătălie care ne poate conduce cu adevărat spre victorie – o viață mult mai bună pentru toată lumea.

Într-o astfel de bătălie, avem nevoie de oameni care par diferiți de noi, oameni față de care ne simțim indiferenți, critici și chiar plini de ură, dar care sunt alături de noi în aceeași echipă. Apoi ne putem simți îndemnurile negative involuntare față de ei și exersăm conexiunea pozitivă deasupra acestor impulsuri.

Cu toate acestea, obiectivul constant de a ne conecta pozitiv deasupra ego-ului dezlănțuit necesită un acord unanim prealabil al tuturor membrilor societății care doresc să-l depășească – acela că obiectivul spre unitate mai presus de toate impulsurile egoiste care divizează este mai important și mai benefic pentru societate decât să cedăm egoismului nostru. Fără un acord între toți membrii societății cu privire la acest punct, este suficient ca o singură persoană să cadă victimă cererilor ego-ului pentru câștig personal în detrimentul altora și, ca rezultat, toți vor cădea.

În timp ce un efort reciproc de unire între oameni care se urăsc ar putea părea prea romantic și utopic pentru a deveni realitate, cu cât ne dezvoltăm și suferim mai mult din cauza divergențelor noastre, cu atât ne vom da seama că nu avem alte alternative.

Pe scurt, dacă nu reușim să ne unim deasupra diferențelor noastre egoiste, pierdem cu toții.

Astăzi mai mult ca oricând, asistăm la tensiunea crescândă a interdependenței noastre în jurul planetei, unde depindem cu toții de toată lumea, indiferent dacă ne place sau nu. Dacă ne vom lăsa să ne dezvoltăm în continuare fără a face vreo mișcare spre unificare, atunci ne putem aștepta la creșterea cantităților de fenomene negative care ne vor presa. Vom fi conduși într-un colț unde vom vedea că fie ne unim deasupra diferențelor noastre și găsim o cale de ieșire din acel colț, fie suportăm suferințe intolerabile.

Pentru a susține ideea că trebuie să ne unim deasupra diferențelor noastre, putem lua un exemplu de la organismele vii: Un organism conține multiple celule contrastante, organe și părți, plusuri și minusuri de toate tipurile, iar supraviețuirea sa se datorează unei tendințe sistemice învăluitoare care face ca toate părțile sale să se completeze reciproc pentru funcționarea sănătoasă a întregului organism.

Prin urmare, așa cum nu există dimineață fără seară, zi fără noapte sau lumină fără întuneric, și noi am fi înțelepți dacă ne-am ridica deasupra perspectivei noastre unilaterale asupra lumii și să simțim necesitatea de a completa toate calitățile și opiniile diferite.

Deocamdată, ne aflăm din ce în ce mai încolțiți în propriile noastre cochilii egoiste, arătând cu degetul spre ceilalți ca sursă a problemelor noastre. Cu cât continuăm să ne dezvoltăm astfel, cu atât societatea noastră se va destrăma mai mult și cu atât vom suferi cu toții mai mult. Este pur și simplu un mod de operare nesustenabil

Deci, trebuie să începem să ne trezim la singurul dușman real din viața noastră – egoul uman cuibărit în fiecare dintre noi – și să ajungem la o rezoluție unanimă pentru a ne uni deasupra acestuia. Pentru a accelera calea noastră către o astfel de trezire, avem nevoie de o nouă cultură în care să lăudăm unitatea mai presus de toate formele de diviziune, să ne sprijinim reciproc mișcările pentru a ne conecta pozitiv și să îmbrățișăm diversitatea de opinii, rase, națiuni și calități în acest proces.

Dacă am atinge acest nivel de conștientizare comună, am fi pe cale de a descoperi o lume nouă și armonioasă. Fiecare dintre noi ar experimenta atunci o nouă fericire, sănătate, încredere și securitate, așa cum nu am mai simțit niciodată până acum.

Filed under: Educatie, Egoism, Evolutie | Add Comment →