Nu putem afirma că un om se cunoaște într-adevăr pe sine însuși și cu atât mai puțin umanitatea în general. Prin urmare nu putem cunoaște această lume, care constă din totalitatea nivelurilor: neanimat, vegetal, animal și uman.  

Nu putem cunoaște lumea, în primul rând pentru că nu ne cunoaștem pe noi înșine. Trebuie să admitem faptul că nici măcar psihologia nu este o știință în adevăratul sens al cuvântului. Esența unei persoane rămâne o enigmă pentru noi. Noi observăm doar rezultatul și consecințele pe care le au asupra noastră diverse procese, analizându-ne reacțiile la anumite lucruri și studiindu-le într-o manieră limitată, fiind dependenți de ele și părtinitori în afirmațiile noastre.

Mai mult, suntem neajutorați atunci când dorim să ascendem la un nivel mai înalt – la acela care ne-a creat – și chiar mai sus, la planul creației. Judecând după diferitele evenimente și după propria noastră experiență căpătată în timpul avansării, vedem că toate forțele naturii formează un singur sistem, care este un întreg și este integral. Aceste forțe operează conform unor anumite procese și sunt operate după un anumit plan, general, despre care nu știm nimic, dar în care suntem incluși.

Dar, pe când nivelurile inanimat, vegetal și animal ale naturii îndeplinesc instinctiv acest plan, urmând ordinele naturii, noi avem senzația că suntem implicați în plan dar și că beneficiem de propriile noastre acțiuni.

Dacă am putem aborda studiul naturii pe baza acestor două senzații, poate că am dobândi ceva. Dar știința, în întregul ei, nu este angajată în cercetarea nivelului uman, pentru că ne lipsesc mijloacele reale necesare evaluării acestuia.

În consecință, observăm doar ceea ce se petrece și aceasta este esența studiilor noastre. Observăm, colectăm date și construim un sistem de cunoaștere științifică. În plus, ne folosim opțiunile noastre modeste pentru a influența diversele fenomene și stări ale naturii inanimate, vegetale și animale, ca și ale omului, observând reacția care ne permite să înțelegem ceva anume.

Chiar dacă ignorăm faptul că toate observațiile și studiile se bazează pe percepția noastră subiectivă, rezultatele se dovedesc a fi doar un rezumat, care ne dezvăluie atât de puțin. În fond, toate derivă din cele cinci simțuri limitate pe care le posedăm.

Studiind flora și fauna, putem realiza anvergura percepției noastre, dar aceste rezultate nu sunt certe dacă le comparăm cu noi înșine și nu cu standardele prezente. Vederea noastră tridimensională, bătăile inimii, mișcările soarelui și ale lunii care dau măsura zilei, erele geologice și vârsta universului, toate cestea sunt măsurători extrem de subiective.

Cu alte cuvinte, dorința noastră de a cunoaște universul nu este de fapt serioasă. O persoană este precum un copil care își atribuie abilități nerealiste lui însuși. Până la urmă, noi folosim doar forțele naturii la care avem acces. Le adunăm și le reprezentăm prin desene simple și le folosim conform abilităților noastre.

Nu ne deosebim prea mult de omul preistoric, care folosea un băț pentru a construi sau pentru a distruge. Bețele noastre sunt puțin diferite: acceleratoare de particule, observatoare, etc., dar principiul este același. Suntem doar niște copii care vor să atingă și să guste totul, doar că la un alt nivel.

Nu suntem nici măcar conștienți de faptul că suntem atât de limitați. Descoperim, ici-colo, că natura este mult mai întinsă și mai adâncă, dar nu știm încotro se dezvoltă ea și nici cum o face. Nu putem penetra dimensiunile mai înalte și nici nu putem ieși din tiparul nostru tridimensional: coordonatele timpului, mișcării și spațiului.
Din programul “A New Life” 3/02/14

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala | Add Comment →