Dezvoltarea exhaustivă a umanității nu acordă atenție universului, chiar dacă acesta este locul în care ne putem descoperi rădăcinile. În enormul spațiu liber al universului am putea găsi surse de putere, fragmente de antimaterie și alte tipuri de materie, etc.

Evident că oamenii explorează universul, doar că nu acordă suficientă importanță acestei cercetări, pentru că sunt siguri că viitorul nostru depinde de cine este mai puternic, sau mai bogat, sau mai influent. Progresul nostru nu are ca scop înțelegerea naturii, revelarea ei în totalitate și nici nu încureajează recunoașterea lipsurilor noastre.

Eu presupun că univesul este în completă dăruire și că acea forță de dăruire a pus la punct tot ceea ce există. În sfârșit, combinând anumite forțe, dăruirea a generat nivelurile inanimat, vegetal, animal și vorbitor ale naturii.

Universul continuă să dezvolte materia către un nivel special, calitativ nou, la care materia să încerce singură să afle care este forța care i-a dat naștere: „De unde am venit? Cine suntem noi?”

Știm că gândul din spatele fiecărei acțiuni este scopul în care a fost direcționată acea acțiune. Noi reacționăm doar la rezultat, fără să acordăm suficientă atenție și fără să alocăm energia necesară clarificării factorilor care ne influențează.

Pe de altă parte, recunoaștem urmările activității acestei forțe. Explorând natura umană, vedem cu claritate, că nu avem de fapt liber arbitru și nici nu ne bucurăm de libertatea de a acționa independent. Suntem precondiționați de gene, instincte, calcule de profit și pierdere pe baza unor formule primitive.

Aici se află problema: Cum am putea explora universul, progresul și procesele sale, prin care trecem și noi, dacă ne consumăm întreaga energie pentru a face altceva?

Unul dintre studenții mei lucrează la Marele Accelerator de Hadroni din Elveția. El mi-a spus că, la început, erau dezbateri fără sfârșit dacă era sau nu bine să se înceapă un asemenea proiect costisitor și de mare anvergură. În același timp însă, costurile necesare Acceleratorului sunt echivalente cu cele alocate întreținerii trupelor americane în Afganistan, timp de o săptamână.

Așadar, este evident că nu ne străduim suficient în studiul naturii. Regret nespus actuala stare de lucruri. Dacă am cunoaște natura mai bine, am putea aduce la cunoștința maselor toată această știință și am înțelege mai bine lipsurile de care suferim. Am descoperi lipsa unei noi calități: aceea a dăruirii.

Apoi, în afara dorinței de a primi pe care deja o avem, ne-am putea însuși puterea dăruirii care ne-ar permite să explorăm natura din noi perspective.

Din programul “O viață nouă” 3/02/14

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala | Add Comment →