Noul meu articol pe Linkedin “Cu cȃt suntem mai treji, cu atȃt mai puţin vedem”

Priviti la ce se întâmplă: am construit o lume în care poți trăi oricum vrei, să fii orice vrei și să faci ce vrei. Suntem treji, progresivi și expresivi; noi suntem înalți când suntem înalți și suntem înalți când suntem jos. Totul este legal, toți sunt la fel, și fiecare drum pe care îl alegi este în regulă pentru toată lumea. Dar de ce sunt toți atât de furioși? De ce există agresiune, anularea altora și violență oriunde te uiți?

Doar atunci când abandonăm mentalitatea actuală de „apucă cât poți, cât încă mai poți”, ne vom da seama că fiecare dintre noi și toți vom avea mult mai mult dacă ne vom aduna! Întregul scop al actualului „Eu! Eu! Eu!” pandemic este de a conduce această atitudine la implozie. Când vom renunța la asta, vom vedea că oamenii cu care am concurat sunt de fapt singura noastră speranță de a realiza ceea ce ne dorim.

Cu cât devenim mai absorbiți de satisfacerea fiecărui capriciu, cu atât devenim mai frustrați și mai furioși. Ne simțim atât de îndreptățiți încât, pentru a parafraza expresia „Gȃndesc, deci exist” a lui Descartes, am adoptat motto-ul „Vreau, deci merit” ca justificare a acțiunilor noastre. Dar dacă toată lumea se simte așa și se comportă în consecință, cât timp vom rezista? Nu este surprinzător că nimeni nu pune această întrebare, deoarece răspunsul este evident și nimeni nu este dispus să facă ajustările necesare.

Dar, puțin câte puțin, umanitatea acumulează disperare. Din ce în ce mai mulți oameni renunță la fantezia că într-o zi vor avea ceea ce vor. În cele din urmă, toată lumea va dispera, chiar și superbogații. Capriciile noastre sunt fără sfȃrşit, dar energia și resursele noastre sunt finite. Când destui oameni își vor da seama de zădărnicia urmăririi mofturilor lor, vor începe să întrebe despre scopul tuturor acestora. Atunci vom începe să înțelegem ce se întâmplă cu adevărat.

Când încetăm să ne urmărim propriile cozi, vom realiza că ego-urile noastre explozive nu doar ne scot din minți; ele ne scot din mințile noastre actuale către o minte nouă. Doar atunci când abandonăm mentalitatea actuală de „apucă cât poți, cât încă mai poți”, ne vom da seama că fiecare dintre noi și toți vom avea mult mai mult dacă ne vom aduna! Întregul scop al actualului „Eu! Eu! Eu!” pandemic este de a conduce această atitudine la implozie. Când vom renunța la asta, vom vedea că oamenii cu care am concurat sunt de fapt singura noastră speranță de a realiza ceea ce ne dorim.

Împreună putem construi o viață materială grozavă pentru noi toți! Împreună putem construi comunități grozave! Împreună putem construi țări grozave! Și, împreună putem construi o lume grozavă.

Singuri, nu putem decât să distrugem lumea. Sper să ne înțelepţim înainte ca lipsa noastră de trezire să ne omoare.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →