Este preferabil să faci ceva prin iubire decât prin forţă

Întrebare: Să presupunem că avem o clasă de educaţie integrală, cu un grup de directori care au o anumită problemă, pe care doresc să o discute. Ei nu sunt interesaţi de conexiune, nu sunt interesaţi decât de performanţa financiară.

Răspuns: Ei nu vor fi în măsură să rezolve problema dacă nu sunt conectaţi, deoarece asta este ceea ce-i leagă la sistemul general al naturii. Ei vor ajunge în impas.

Întrebare: Vor înţelege motivul şi rezultatul şi că unul depinde de celălalt ?

Răspuns: Vor începe să le simtă. Eu cred că oamenii vor înţelege curând ceea ce numim „joker-ul” nostru: metoda noastră este foarte simplă. Ceea ce nu poate fi rezolvat printr-un atac frontal, poate fi rezolvat prin îmbrăţişare. Poate fi mult mai eficientă decât să mergi în tribunal, să pledezi şi să pui obstacole în faţa altuia ca ultimă soluţie; iubirea este mai bună.

Nu este nimic supranatural aici. Este, pur şi simplu, formarea noastră şi sunt jocurile noastre speciale pe care le jucăm, care ajută o persoană să se relaxeze şi să o aducă la o stare în care este pregătită să fie cu ceilalţi şi simte că nu poate face nimic fără ei, deoarece se pot sfătui reciproc şi pot să profite de acest lucru. Ei trebuie să înţeleagă asta şi apoi să o adapteze la munca lor.

Oamenii care sunt orbiţi şi prinşi vor vedea şi simţi că aici le este oferit un nou mod de a rezolva problemele. Atunci când înţeleg că metoda noastră se rezumă la realizarea unităţii şi conexiunii şi că toate problemele pot fi rezolvate la acest nivel, vom întreba: „Cum propuneţi să prezentaţi metoda noastră pentru a rezolva problemele voastre la muncă „. În acelaşi timp, nu ne va păsa ceea ce vor spune ei privind munca lor. Ceea ce ne preocupă este integrarea lor reciprocă în celălalt, în conexiunea mutuală corectă.

Întrebare: Când vor fi ei în măsură să o transmită oamenilor lor?

Răspuns: Ei nu vor fi în măsură să o facă de la sine deoarece, pentru a începe să organizeze în mod integral lucrătorii lor, ei trebuie să abandoneze poziţiile lor de directori.

Deci, noi suntem cei care trebuie să ieşim spre oamenii lor şi să-i învăţăm. Doar după ce îi vom forma, va exista o anumită înţelegere şi vor exista legături reciproce între muncitori şi conducătorul lor. Ei nu mai funcţionează datorită presiunii, ci se simt inspiraţi.

După patru sau cinci sesiuni, ei vor începe să simtă conexiunea şi satisfacţia. Ei vor fi în largul lor şi se vor simţi bine în această stare. Ei nu vor dori să rămână cum erau înainte. Oamenii din exterior li se vor părea străini, dar nu le va fi teamă să comunice cu ei. La urma urmei, când vă conectaţi cu oamenii ca şi cu proprii copii, asta dezarmează pe toată lumea.

Nu vă temeţi să profitaţi de o astfel de stare. Dimpotrivă, când vă conectaţi la ceilalţi în acest mod, ei nu pot să vă afecteze. Chiar atunci când ei vor să vă lovească, ei vor lovi ca într-un vid.

Astfel, ei vor fi mereu în măsură să ajungă la un acord, pentru a obţine relaţii corecte reciproce, în mijlocul sferei de zmeură care se creează între ei şi pentru a rezolva problemele din acel punct.

Din kab.tv, „prin timp”, 23.09.2013

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: