Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Există ură în inimile lor ”

Azi, joi 27 ianuarie, este Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului. Cu exact o săptămână înainte de eveniment, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție care condamnă negarea și denaturarea Holocaustului. Interesant este că momentul rezoluției, 20 ianuarie 2022, este și cea de-a 80-a aniversare a Conferinței de la Wannsee, unde naziștii au conceput planul pentru „soluția finală la problema evreiască”. Cât de simbolic este că în ziua în care naziștii au hotărât să ne stingă, ONU a hotărât să condamne orice încercare de a nega sau de a minimiza acea încercare. Din păcate, un simbol nu va împiedica reapariția genocidului împotriva evreilor.

Cuvintele înalte ale națiunilor sunt goale, deoarece inimile lor sunt pline de ură față de noi. Așa cum nu ne-au ajutat înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, când știau că ne îndreptăm spre dispariție și așa cum au refuzat să bombardeze lagărele de exterminare în timpul războiului, deși și-au dat seama ce se întâmplă acolo, nu vor ridica un deget pentru noi acum. În orice caz, oricine comite următorul genocid împotriva evreilor va găsi mulți parteneri dispuși să „intervină”.

Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului este doar o altă oportunitate pentru funcționarii și birocrații ONU de a-și justifica salariile umflate. Nimeni nu îi acordă vreo importanță.

De fapt, dacă examinați statisticile, veți descoperi că de la rezoluția ONU din 1947 de a înființa un stat evreu și un stat arab în Palestina, ONU a făcut tot posibilul pentru a reveni asupra deciziei sale și a lăsa pământul în întregime pentru arabi. Prin urmare, remuşcările lor pentru inacţiunea lor în timpul Holocaustului sunt false.

După cum devine din ce în ce mai clar, situația evreilor din întreaga lume nu s-a îmbunătățit. Poate că Holocaustul ne-a oferit câțiva ani liniștiți, dar aceștia au dispărut, iar curba primirii evreilor în lume coboară brusc în jos.

Ura evidentă pe care lumea o simte față de statul evreu reflectă sentimentele sale față de evrei în general. Prejudecățile împotriva Israelului sunt o modalitate convenabilă pentru națiuni de a-și exprima sentimentele că, oricât de greu ar încerca evreii să-și justifice existența, lumea îi va găsi întotdeauna vinovați de orice nenorocire și greutăți. Cu cât încearcă mai mult să liniștească lumea, cu atât vor întâmpina mai mult dispreț.

Singurul moment în care evreii sunt bineveniți este atunci când sunt uniți între ei. Când există coeziune între ei, strigătele împotriva lor se potolesc și toată lumea îi respectă.

Unitatea evreiască este singura noastră protecție împotriva urii violente a lumii. Așa cum scrie cartea Maor VaShemesh, „Prima apărare împotriva calamității este iubirea și unitatea. Când există iubire, unitate și prietenie între ei în Israel, nicio calamitate nu poate veni peste ei. În mod similar, cartea Shem MiShmuel concluzionează: „Când [Israelul] este ca un singur om cu o singură inimă, ei sunt ca un zid întărit împotriva forțelor răului”.

Unitatea noastră ne protejează, nu pentru că suntem mai puternici decât întreaga lume când suntem uniți. Nu suntem. Puterea evreiască nu a fost niciodată despre puterea militară; a fost întotdeauna despre forța spirituală, mai degrabă decât puterea fizică. Când suntem uniți, suntem exemplul pe care lumea vrea să-l vadă, „lumina națiunilor” care am fost destinați să fim. În adâncul sufletului, fiecare non-evreu simte asta și reacționează în consecință atunci când suntem uniți.

De fapt, de-a lungul generațiilor, printre antisemiți au existat oameni foarte pasionați care au fost conștienți de natura urii lor. Ei știau că ne urăsc pentru că nu suntem cine trebuie să fim – o lumină a unității pentru națiuni. Unii dintre ei au fost chiar capabili să articuleze natura acelei lumini și au declarat că plângerea lor împotriva evreilor este că ei nu dau un exemplu de unitate și, prin urmare, fac ca lumea să nu se poată uni.

Unul dintre cele mai izbitoare exemple ale unei astfel de percepții ascuțite este cel mai antisemit document scris vreodată în Statele Unite: Evreul Internaţional— Cea mai importantă problemă a lumii. În această lucrare plină de ură, veți găsi unele dintre cele mai îngrozitoare declarații despre poporul evreu. Cu toate acestea, alături de aceste acuzații scandaloase, Ford a scris că unitatea Israelului va „deveni un factor mare și util în realizarea unității umane care în prezent este împiedicată de întreaga tendinţă evreiască”.

Cu alte cuvinte, într-o singură propoziție, Ford susține atât că evreii trebuie să promoveze unitatea mondială, dar îi și acuză că lucrează din greu pentru a o preveni. În ceea ce privește modul în care lumea poate învăța de la evrei cum să se unească, Ford sfătuiește că „reformatorii moderni care construiesc sisteme sociale model… ar face bine să se uite la sistemul social în care au fost organizați primii evrei”.

Alegerea este a noastră. Ne putem uni și conduce lumea prin exemplu, sau putem rămâne divizați și să suferim consecințele. Dacă nu vrem ca lumea să instituie o altă zi de comemorare a victimelor evreilor, ar trebui să ținem seama de cuvintele înțelepților noștri și ale celor care ne urăsc. Ambii au dreptate și amândoi ne îndeamnă să ne unim.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala | Add Comment →