Gustul unor noi senzaţii

Întrebare: Omul trebuie să se deschidă uşor, pentru a simţii gustul ieşirii din el însuşi, gustul integralităţii. Cum putem face asta? De unde să începem?

Răspuns: La început, în procesul de învăţare, foloseam jocuri. Acestea ne arătau cât de mult pierdem în interacţiunile noastre atunci când suntem individualişti şi cât de mult câştigăm când participăm împreună.

Atunci când participăm împreună la întâlnire, nu ne conectăm eforturile noastre sau cunoştinţele ci, mai degrabă, dăm naştere la ceva nou: o forţă nouă, o cunoaştere nouă, oportunităţi noi şi, cel mai important, o senzaţie nouă care există între noi. Şi cu toţi existăm în ea, împreună.

Din această participare nouă, nici măcar nu începem să ne simţim ca „noi”, deoarece asta reprezintă suma individualităţilor care se adună împreună. Atunci când ieşim din noi înşine, din individualitate, ajungem la următoarea stare a integralităţii numită Adam (Om sau Uman). Trebuie să încercăm să îl simţim. Dar acesta este un acord foarte fin.

Întrebare: Care este primul pas pentru a începe să simţim asta?

Răspuns: Cred că se construieşte prin conversaţie, prin comunicare, prin înţelegere şi participare reciprocă. Atunci când oamenii încep să simtă ce îi leagă, ce este comun între ei, se crează un fel de comunalitate, un tip de înţelegere reciprocă, non verbală, internă, adâncă.

Este un scop împărtăşit de toţi. Dar nu este un scop individualist, al fiecăruia dintre noi; acest scop este deasupra noastră: armonia cu natura pe care trebuie să o înţelegem, să îi prindem înţelesul, caracteristicile, relaţiile dintre ea şi noi şi felul în care intrăm în ea şi trăim în ea. Totuşi, noi existăm în ea doar datorită conexiunilor dintre noi. Chiar conexiunile dintre noi sunt acelea care crează „alinierea”, background-ul, simţul nostru integral. Cu ajutorul lui simţim natura integrală revelată în senzaţia noastră reciprocă, ca şi cum ar fi înăuntrul nostru.

Apoi, începem să simţim gândurile ei, inteligenţa, scopul, planul şi, gradual, începem să le realizăm. În afara sentimentelor care există, încep să le realizez, să le descopăr, dar le descopăr înăuntru, prin sentimentele noastre împărţite. Împreună cu toată lumea, încep să descopăr asta din ce în ce mai mult.

Începem să ne împărţim impresiile noastre emoţionale şi să le discutăm dintr-un punct de vedere logic. Care este acest plan? Ce este această forţă care ne operează pe noi şi pe alţii? Cum se schimbă percepţia noastră asupra lumii atunci când începem să simţim forţa interioară a naturii care, aparent, există aici înăuntru, iar toată lumea noastră parcă stă pe o platformă a ei, în timp ce ea constă dintr-o reţea de forţe care ţin întreaga lume şi o conduc. Deci, ce este această forţă? Care este energia ei?

Atunci când începem să ne clarificăm asta între noi, între prieteni, mai întâi fiecare dintre noi ajunge la această cunoaştere împărtăşită şi primeşte de la toată lumea sentimente şi inteligenţă adiţională. Iar prin aceste senzaţii şi inteligenţă împărţită, începem să obţinem armonia şi forţa integrală a naturii, care nu poate fi descoperită şi obţinută niciodată în mod individual.

Această discuţie ar trebui să dureze câteva ore într-un grup de zece oameni şi doi instructuri, într-un mediu calm, cu anumite materiale de citit.

Din “Discuţia asupra educaţiei integrale” nr.17, 02/28/12

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent:

Articolul următor: