Noul meu articol pe Linkedin “În spatele jocului de putere al Iranului”

De la apariția regimului șiit în Iran, țara care obișnuia să fie în relații bune cu Israelul a promovat o ideologie extremistă împotriva statului evreu. În ultimele luni, retorica a devenit atât de disprețuitoare încât cuvintele s-au revărsat în acțiuni pe mare, cu atacuri asupra navelor comerciale și pe uscat, prin apropiaţii lor din Liban și Gaza. Acum că Iranul este „la doar aproximativ 10 săptămâni distanță de achiziționarea materialelor de calitate necesară armelor nucleare”, potrivit ministrului apărării israelian Benny Gantz, ar trebui să ne întrebăm unde ajungem cu Iranul și ce putem face în acest sens, dacă putem face ceva.

După cum văd eu, singura țară care este cu adevărat preocupată de perspectiva dobândirii armelor nucleare de către Iran este Israelul. Pentru restul lumii, afirmațiile lor îngrijorătoare sunt doar atât, declarații. Au îngrijorări mai mari decât căutarea armelor nucleare de către Iran. Vecinii Iranului ar putea fi, de asemenea, oarecum îngrijorați, dar nimeni nu este cu adevărat atât de îngrijorat de asta în afară de Israel.

Prin urmare, nu mă îndoiesc că Iranul este pe cale să obțină bombe nucleare și să devină o putere nucleară. Mândria lor națională impune ca ei să nu rămână în spatele restului lumii; sunt hotărâți să obțină bomba și vor obține ceea ce vor, care nu este bomba în sine, ci mai degrabă respectul lumii.

Cu toate acestea, odată ce Iranul va atinge respectul, nu cred că va merge dincolo de asta. Amenințările liderilor lor pot fi beligerante, dar cred că acestea sunt doar amenințări și nimic mai mult.

Nu ar trebui să subestimăm înțelepciunea poporului iranian. Sunt o națiune de negustori; știu ce butoane să apese și cât de strâns pot trage firul fără să-l rupă. Cred că o confruntare directă nu este pur și simplu stilul lor; sunt mai deștepți decât atât. Ei sunt natura, așa cum am spus este cea a oamenilor de afaceri, iar în afaceri, jocul de putere este esențial, dar nu trebuie să mergi prea departe. Iranul știe că, dacă Israelul este împins la zid, are modalități clare și ascunse de a riposta decisiv și distructiv, iar Iranul este mai inteligent decât să încerce să înlăture Israelul.

Prin urmare, cred că adevărata noastră problemă nu este cu Iranul. Dacă vrem un viitor bun, trebuie să ne concentrăm asupra noastră și nu asupra a ceea ce fac alte țări. Dacă poporul Israel ar fi unit, nu s-ar îngrijora de armele altor națiuni. Unitatea noastră este mai puternică decât orice. Dacă am avea-o, aceasta ar neutraliza nu numai armele altor țări, ci și dorința lor de a lupta împotriva noastră. Chiar ar transforma ura lor față de noi în iubire. Aşa cum scrie cartea Maor VaShemesh: „Apărarea principală împotriva calamității este iubirea și unitatea. Când există iubire, unitate și prietenie între ei în Israel, nicio calamitate nu poate veni peste ei. … [Când] există legături între ei și nu există separare a inimilor, ei au pace și liniște și niciun Satan sau răufăcător, deoarece prin aceasta [unitate] toate blestemele și suferința sunt eliminate”.

Unitatea noastră poate face mult mai mult decât să ne protejeze de rău; poate schimba lumea, de la mentalitatea beligerantă în care se află astăzi, la o abordare mult mai liniștită și mai prietenoasă. Națiunea noastră a fost creată pentru a fi un exemplu de unitate; odată ce am stabilit-o, restul lumii ne va urma. Acesta este motivul pentru care unul dintre cei mai renumiți antisemiţi din istoria americană, Henry Ford, a scris în opera sa virulentă, Evreul internațional: Problema cea mai importantă din lume, „Reformatorii moderni, care construiesc sisteme sociale model pe hârtie, ar face bine să se uite la sistemul social sub care erau organizați primii evrei”.

Națiunile ne privesc pentru exemplu, pentru conducere spre unitate, în timp ce noi afișăm opusul. Nimic nu este mai puternic decât unitatea; este temelia existenței. Totul este conectat și unit; totul este armonizat și sincronizat cu orice altceva. Când operăm ca și restul realității, ne tragem forța de acolo, chiar din rădăcina tuturor. Aceasta este forța vitală pe care toată lumea o dorește, inclusiv iranienii. Rav Kook a scris odată: „De vreme ce am fost ruinați de ura neîntemeiată și lumea a fost distrusă cu noi, vom fi reconstruiți de iubirea neîntemeiată și lumea va fi reconstruită împreună cu noi”. Într-adevăr, aici, în iubirea reciprocă stă cheia victoriei noastre și a victoriei întregii umanități, alături de noi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →