Sistemul nostru educativ functioneaza degeaba in viata nostra. Nu ar trebui sa le spunem lucruri fara sens si minciuni copiilor, sau sa zugravim o munca falsa pentru ei. Fiecare jucarie trebuie sa-l ghideze pe copil spre viata reala si spre o corecta analiza a acesteia. Fiecare detaliu ar trebui sa fie un mic exemplu al realitatilor lumii celei mari. Ar trebui sa o asternem treptat in fata copilului, amintindu-le continuu ca este viata reala si nu fictiune.

Pentru a proteja copilul, trasez granite pentru el, insa, in acelasi timp, ii ofer libertate in interiorul lor. Un copli invata sa fie uman din actiunile lui in acest spatiu restrans si in conditii sigure. Treptat, granitele se largesc si, incet, incet, in interiorul lor se formeaza o fiinta umana.

Mai mult, nu ii ofer solutii stabilite anterior, ci, mai degraba, un exemplu limitat. Nu asamblez  pentru el “blocul din cuburi” interconectate, ci ii stabilesc un sablon pe care sa-l urmeze si il las cu libertatea de a-si folosi fantezia si creativitatea.. Ocazional, chiar pregatesc puzzle-uri, trucuri si capcane pentru el, asa incat sa poata invata din greseli. Doar actionand in acest fel voi pregati un copil pentru viata.

Cum pot sa-i ofer toate solutiile de la inceput? Dimpotriva, noi ne maturizam din experientele noastre cu puzzle-uri si exercitii, incercari si greseli. Memorarea lor formeaza o abordare corecta pentru copil si el stie, apoi, de unde sa inceapa si cum sa rezolve o problema. In cele din urma, daca greseste va fi doar fiindca a fost luat prin surprindere si nu s-a asteptat la o asemenea rasturnare de evenimente.

Fiecare pas care urmeaza incepe exact asa. Este nou si necunoscut si de aceea copilul face greseli. Insa, in timp ce greseste, ele invata din esecuri si are avantaje de pe urma lor.
From the Talk on Education 9/29/10

Filed under: Educatie, Lectia zilnica | Add Comment →