“Israel și poporul Israel, încotro?” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinIsrael și poporul Israel, încotro?

La 10 mai 2021, a început Operațiunea Gardian al Zidurilor. Timp de douăsprezece zile consecutive, rachetele au traumatizat cetățenii israelieni. Pe măsură ce conflictul arabo-israelian a fost reluat, o răscoală a arabilor israelieni a plantat frica în inimile evreilor israelieni, antisemitismul din întreaga lume s-a intensificat și ostilitatea comunității internaționale față de statul Israel a explodat. Cu toate acestea, în timp ce statul Israel și poporul evreu în ansamblu se confruntă cu o furtună perfectă, porțiuni mari ale națiunii nu știu pericolul existențial. Pentru a înțelege cum am ajuns la situația dificilă în care ne aflăm, trebuie să ne uităm în urmă nu numai la propria noastră istorie, ci și la istoria umanității și la modul în care cele două se împletesc.

În spatele tuturor vicisitudinilor și răsturnărilor din analele umanității se află un singur motor: egoismul. De-a lungul eonilor, a evoluat, s-a transformat și a devenit un conducător nebun, nesăbuit, care ne guvernează conducătorii, ne definește legăturile sociale și deraiază omenirea către o prăpastie. La sfârșitul zilei, nu avem altă problemă în afară de propriul egoism. Dacă rezolvăm acest lucru, atunci am rezolvat majoritatea celorlalte probleme.

Au existat mai multe puncte critice în evoluția egoismului uman. Primul astfel de punct a venit cu aproximativ 3.800 de ani în urmă în Semiluna Fertilă, pe vremea când Imperiul Babilonian era la apogeu. Într-o perioadă relativ scurtă de timp, calmul social și viața ușoară care a caracterizat viețile oamenilor care locuiau între cele două mari râuri, Tigr și Eufrat, au fost afectate de rea-voință și beligeranță.

Dezintegrarea societății a determinat un om să se întrebe de ce se întâmplă asta și omul respectiv a devenit una dintre cele mai semnificative persoane din istoria omenirii: Avraam. Când Avraam a analizat de ce oamenii deveneau ostili unul față de celălalt, și-a dat seama că aceasta provine din creșterea preocupării pentru sine. Pentru a combate această tulburare, el a început să difuzeze ideea că oamenii trebuie să alimenteze unitatea și solidaritatea pentru a-și remedia egoismul în creștere. Acesta este motivul pentru care până în prezent, Avraam simbolizează atributele milei și bunătății.

Autoritățile babiloniene nu au fost interesate de ideile lui Avraam. În cele din urmă, au expulzat rebelul revoluționar care credea în iubirea de ceilalți, împreună cu cei care i-au adoptat ideile. Pe măsură ce Avraam s-a îndreptat spre vest, către Canaan, anturajul său a crescut pe măsură ce tot mai mulți oameni și-au dat seama de beneficiul alegerii responsabilității și iubirii reciproce, în locul individualităţii și ostilităţii reciproce.

Grupul lui Abraham a suportat nenumărate teste pentru angajamentul lor unul față de celălalt și (în principal) pentru ideea de unitate față de ură. Fiecare test i-a făcut mai puternici și mai uniți, până când în cele din urmă, după secole de lupte pentru unitate legătura lor devenise atât de puternică încât grupul de străini devenise o nouă națiune în lume, unică în toate sensurile, formată din oameni care nu aveau legături între ei fizic, dar cimentată împreună de ideea de unitate în sine.

Chiar și după ce au format națiunea, poporul israelian a continuat să alterneze între diviziunea internă și solidaritatea completă. Nu întâmplător această națiune, care a experimentat în mod direct nenumărate variații de conexiune și deconexiune, a dat lumii două dintre cele mai altruiste noțiuni concepute vreodată: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (Lev. 19:18) și „Ceea ce urăști, nu face altora”(Masechet Șabat, 31a). Într-adevăr, evreii, care au aflat că „înclinația inimii unui om este rea din tinerețe” (Gen. 8:21) au aflat, de asemenea, că soluția pentru ură nu este războiul, ci să-i iubim pe alții ca pe noi înșine.

Mai mult, vechii evrei au aflat că este imposibil să ștergem înclinația rea, că de fapt, dacă nu am avea-o, nu am avea niciun stimulent pentru a construi unitatea. Prin urmare, regele Solomon, cel mai înțelept dintre toți oamenii, a concluzionat succint: „Ura stârnește lupte, dar iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Marile realizări ale evreilor nu au trecut neobservate. În perioada celui de-al Doilea Templu, experți și laici deopotrivă au venit la Ierusalim pentru a învăța de la evrei. Filozofii greci au aflat de la profeți, Ptolemeu al II-lea regele Egiptului, a chemat șaptezeci de înțelepți în capitala sa Alexandria, unde l-au învățat cum să conducă și au tradus cartea lor (Pentateuhul) în greacă, iar oamenii obișnuiți au venit la Ierusalim pentru a asista la „dovada supremă de unitate”, așa cum a descris-o filosoful Filon din Alexandria.

Dar națiunea noastră nu și-a menținut înălțimea. De la înălţimea de a fi un model, o lumină pentru națiuni, ne-am scufundat în adâncul urii reciproce, care a generat două războaie civile sângeroase. În culmea primului război, Imperiul Seleucid a distrus Templul și a cucerit Ierusalimul, dar a fost în cele din urmă alungat de Macabei. În cel de-al doilea Templu, ura noastră unul față de celălalt ne-a afectat puterea și rezistența, iar romanii au cucerit țara, au distrus Templul și au exilat națiunea.

De atunci, suntem în exil. Am contribuit la umanitate cu nenumărate inovații tehnologice, ideologii revoluționare, artiști ilustri, romancieri, interpreți și gânditori, totuși lumea nu ne-a iertat trădarea față de vocația noastră: de a fi un model de unitate, o lumină pentru națiuni. Henry Ford, în timp ce denunța iudaismul modern, a adăugat un sfat cititorilor săi: „Reformatorii moderni, care construiesc modele de sisteme sociale pe hârtie, ar face bine să se uite în sistemul social sub care erau organizați primii evrei”.

Este timpul să ne redirecționăm. Aici, în Israel și în întreaga lume, evreii trebuie să se reconecteze cu moștenirea lor: iubirea va acoperi toate crimele, iar unitatea transcende toate diviziunile. Lumea ne spune prin ură că nu vrea ceea ce îi dăm. În mod clar nu ne mulțumește pentru inovațiile noastre, pentru contribuțiile noastre culturale, pentru vrăjitoria noastră financiară sau pentru ingeniozitatea noastră politică.

Dacă vrem să câștigăm favoarea lumii, trebuie să îi oferim ceea ce doreşte de la noi și să fim din nou poporul Israel: uniți mai presus de toate diviziunile. În aceste zile fatidice pentru poporul nostrui, trebuie să ne amintim cum am ajuns să fim, ce am fost meniți să realizăm și ce suntem sortiți să oferim lumii. Ulterior, trebuie să depunem jurământul de a ne uni „ca un singur om cu o singură inimă” și să devenim încă o dată națiunea care alege responsabilitatea reciprocă și iubirea față de ceilalți în locul individualității și a ostilității reciproce.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed