Medium: “Abuz în îngrijirea copiilor: Oglinda societăţii secolului 21?”

Portalul Medium a publicat noul meu articol: “Abuz în îngrijirea copiilor: Oglinda societăţii secolului 21?”

Ne dezgustă când auzim despre o altă poveste legată de abuzul îngrozitor în îngrijirea copiilor, precum lucrătorii abuzivi în îngrijirea copiilor care au fost arestaţi săptămâna trecută, atât în Israel cât şi Arkansas.

Pe cât este de neconceput, abuzul în centrele de îngrijire ale copiilor apar ca fiind sistematice şi la scală mare. Datele adunate din 39 de state din SUA, arată, de exemplu, că 5.321 de îngrijitori de copiii au fost găsiţi ca fiind abuzivi. În Israel se depun eforturi pentru a împinge legislaţia ca să ceară tuturor grădiniţelor să instaleze camere de supraveghere, deoarece părinţii au realizat că nimeni nu le poate garata siguranţa copiilor lor.

Dar ce îi face pe aceia pe care îi angajăm să aibă grijă de copiii noştri să se comporte într-un mod atât de monstruos? Şi cum putem constrânge acest fenomen atunci când nu avem controlul asupra a ceea ce se întâmplă în centrele de îngrijire?

Este dificil de înţeles, însă aceste incidente îngrozitoare dezvăluie inima rece, de piatră, care bate în fiinţa umană. Atunci când ego-ul ne copleşeşte, el ne inundă cu asemenea grade înalte de agitaţie şi furie, care îi învinge pe toţi, făcându-ne să rănim pe oricine în calea noastră, chiar şi un bebeluş neajutorat.

Şi cât despre copiii mici care nu se pot exprima bine, nu este nimic ce poate să împiedice monstrul să iasă afară. De asemenea, datele arată că grupul de vârstă care este cel mai probabil să fie abuzat este între 0 şi 3 ani.

“Ce fel de monstru poate face asta?”

“Dacă eu aş fi văzut un asemenea videoclip online”, a spus profesoara de grădiniţă israelită când i s-au arătat înregistrările comportamentului ei abuziv, “Aş întreba: ce fel de monstru poate face asta?”

Evident nu putem să vedem propriile noastre greşeli în momentul adevărului. Inima de piatră ne orbeşte şi ne şterge simţul de vină, făcându-ne să ne pierdem simţurile fără să fim conştienţi.

Astfel, chiar dacă am pune camere peste tot – nu am rezolva problema rădăcină. Monstrul stă în fiecare îngrijitor şi, de fapt, în fiecare dintre noi. Întrebarea este, cine trezeşte monstrul din somnul său?

Putem cu uşurinţă să dăm vina pe acei indivizi pentru acţiunile lor abuzive şi cu siguranţă ar trebui să îi oprim să continue. Însă acestea sunt numai nişte rezultate care ies la suprafaţă. Monstrul care se trezeşte este o boală socială, care a fost incubată vreme de decenii şi erupe din ce în ce mai mult în vremurile noastre.

Cum am ajuns aici

Până la mijlocul secolului 20 creşterea copiilor a fost complet diferită de cum suntem obişnuiţi acum şi, totuşi, mai aproape de dezvoltarea noastră naturală ca fiinţe umane. Mamele obişnuiau să aibă condiţii mai bune pentru creşterea copiilor şi pentru a avea grijă de bunăstarea lor. Iar ele erau recunoscute, din punct de vedere social, pentru asta.

Apoi a venit revoluţia industrială, alături de interesele puternice care au căutat să modifice ordinea socială de dragul profitului. S-au depus eforturi pentru a atrage femeile în forţa de muncă, legându-se de ideile liberale ale emancipării femeilor şi a statutului lor egal în societate. Aceasta a fost aşa pentru a maximiza producţia şi consumul la un nivel pe care lumea nu l-a mai văzut anterior.

Societatea de consum rezultată a fost concepută pentru a prăda resursele planetei aşa încât să orienteze viaţa umană în jurul excesului de material. Gradual, oamenii au îmbrăţişat un nou stil de viaţă, care şi-a reconturat ordinea socială şi unitatea familiei.

Totuşi, aşa cum ne dezvăluie studiile despre fericire, nici noi, nici puţinii bogaţi, nu găsesc cu adevărat nicio satisfacţie reală şi confort în cazul goanei ciclice după achiziţiile materiale.

Rezultatul? O societate unde bebeluşii, smulşi de la mamele lor şi aruncaţi în mâinile unei dădace, care, de asemenea, concurează în cursa materială. O societate “liberă” unde totul este permis, unde graniţele sunt neclare. O societate unde conexiunea naturală dintre părinte şi copil a fost compromisă şi devalorizată semnificativ. O societate unde poate să erupă egoul monstruos, fără rezerve, chiar şi faţă de bebeluşii neajutoraţi.

Copiii noştri au nevoie de o revoluţie socială

Aşa că, ce vom face în legătură cu asta? Cum vom preveni în viitor incidente similare? Cum vom vindeca boala din societatea noastră?

Atâta vreme cât eşuăm să lucrăm spre o schimbare fundamentală a valorilor sociale, cu toţii putem să pledăm vinovaţi pentru abuzul din centrele de îngrijire a copiilor.

Aceasta nu este o strigare să mergem înapoi în timp. Din contră! Este o chemare de trezire, pentru că următoarea revoluţie să se petreacă. La fel cum revoluţia industrială ne-a condus spre un stil de viaţă material – următoarea revoluţie trebuie să ne înveţe să ducem un stil de viaţă social.

Întâi, noi trebuie să reprioritizăm educaţia. Ar trebui să devină cea mai valoroasă profesie din societate. Un educator trebuie să primească recunoaşterea socială, alături de condiţiile pentru a menţine integritatea profesională. Trebuie să alegem îngrijitori care şi-au dovedit pasiunea lor pentru a ne creşte copiii, care vor căpăta o înţelegere mai profundă a naturii umane şi care vor fi instruiţi în mod considerabil pentru a aplica în orice situaţie cumpătarea şi controlul de sine.

Acestea sunt doar câteva precondiţii pentru orice educator care lucrează împreună cu copiii. Însă, adevărata revoluţie se va întâmpla atunci când noi, adulţii, vom sta împreună în cercuri, la fel ca la grădiniţă şi să cultivăm fiinţă umană din interiorul nostru, împotriva monstrului care ar putea să se trezească.

Când vom redefini scopul vieţii, vom înlocui cursa goanei materiale cu o sensibilitate crescătoare faţă de conexiunea umană profundă a noastră, ceea ce ne va oferi un nou sens al scopului şi al împlinirii.

Înţelepciunea Cabala începe să fie revelată în mod special în timpurile noastre, este concepută pentru a pune lumina pe conexiunile umane naturale dintre oameni, pentru ca acestea să ne ajute și să le dezvoltăm până la ultimul nivel: descoperirea sistemului de conexiuni care ne leagă pe toţi împreună, ca o singură familie.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: