Este un fapt bine cunoscut ca, daca lasi un copilas singur in padure, el va creste asemenea unui animal. La fel, daca plasezi un copil intr-o societate anume, el va creste in acel mod. O persoana creste si se dezvolta sub influenta mediului sau. Mediul ii ofera persoanei, modele si exemple specifice de comportament si ea face totul in concordanta cu acestea.

Cum percepem lumea noastra? O facem in concordanta cu modul in care ne-am dezvoltat si asupra a ce am fost invatati sa ne concentram. Cu alte cuvinte, o facem in concordanta cu dorintele noastre. Asta ne determina sa vedem tablouri specifice ale lumii noastre si sa le percepem intr-un anumit fel, sa le procesam in interiorul nostrum si sa reactionam la ele.

Oricum, cand pornim spre lumea spirituala, nu avem niciun model comportamental, imagini, senzatii sau cunostinte  despre ce inseamna asta. Astfel ca, chiar daca imaginea spiritualitatii ar apare, cumva, in fata noastra, nu am fi capabili sa o percepem. Si asa stau lucrurile: de fapt, totul se afla deja aici, in fata  noastra, insa noi percepem doar o mica parte din ceea ce exista, pentru ca nu avem modele si imagini exacte.

De aceea Kabalistii scriu carti pentru noi, ca sa ne spuna despre Lumea Superioara. Ei ne trag in sus din aceasta lume sau, ca sa fiu mai clar, ei coboara lumea spirituala la noi, asa incat, atunci cand citim despre ea si incercam sa o simtim si sa o intelegem, ne umplem cu modelele ei, chiar daca nu le simtim si nu le intelegem.

Asta se intampla prin puterea unei calitati specifice, numita Sgula – miracol. Noi evocam aceste imagini spirituale asupra noastra, chiar daca nu le simtim clar, inca. Astfel ne pregatim pe noi insine sa le simtim.

Filed under: Educatie, Lectia zilnica | Add Comment →