Întrebare: Ce trebuie să facem astfel încât vocea noastră liniştită, picătura din ocean, să fie auzită cât mai tare posibil, aşa încât picăturile să devină fluxuri şi oamenii în sfârşit să ne audă?

Răspuns: Cred că trebuie să fim pe creasta mişcărilor de protest, deoarece guvernul le studiază şi se teme de ele. Dacă ne ocupăm locul în această mişcare de protest şi creştem mai presus de toata lumea, arătându-le şi convingându-i că soluţia nu este în a distruge, jefui, sparge vitrine şi incendia magazine, atunci, în primul rând, guvernul ne va vedea ca pe un factor pozitiv, iar in al doilea rând, psihologii, sociologii, politologii şi alţii vor studia acest fenomen. Trebuie să intrăm în aceste mişcări de protest şi să acţionăm în paralel, arătând tuturor ideologia noastră, metoda noastră.

Sper că prin puterea marilor mişcări de protest şi a milioanelor acesteia, vom deveni cunoscuţi.

Desigur, mişcările de protest în sine, nu doresc să folosească metodele blânde pe care le oferim, dar pe de altă parte, ei nu au nici o metodă a lor- jefuind banci ca bolşevicii sau francezii în timpul revoluţiilor?

Deci, cum putem acţiona? Dacă acestea sunt ţări libere democratice, ar trebui să folosim sistemele parlamentare şi să le cerem să voteze pentru un membru sau altul, deoarece protestele de pe stradă nu au condus niciodata la nimic cu adevărat.

Ideea este că există o imagine total diferită aici. Dacă cândva mişcările de protest au fost un fel de catalizator al proceselor sociale, economice şi socio-politice, azi nu pot face nimic, deoarece am ajuns la o stare care nu are niciun loc pentru a fi catalizat.

Guvernul nu poate face nimic. Nu-l poţi împinge să ia nicio decizie. Poate taia placinta politică un pic diferit pentru a-ţi arunca niste mici bucăţi, pentru a cumpăra liderii mişcărilor de protest, sau alte astfel de acţiuni; există multe metode pe care le pot folosi aici.

Principalul lucru este că nici guvernul, nici mişcările de protest nu pot oferi nimic real, chiar dacă nu s-a copt încă, astfel încât mişcările să ne ducă mai repede la un punct în care ceva nou se naşte. Aici nimic nu se poate naşte. Astfel, ei înţeleg că, cu excepţia strigatelor „Dă-mi!”, nu este nimic ce se poate face si guvernul nu are nimic să ia şi să dea.

Am ajuns la o stare în care toate ţările sunt adâncite în datorii. De unde vor lua? Nu sunt fonduri suficiente pentru a da la toată lumea. Ce înseamnă a împărtăşi? Înseamnă să reduci cheltuielile pentru alte necesităţi. Să presupunem că oficialii fură, bine, aşa ca dau înapoi ceea ce fură; Chiar dacă îi puneţi în închisoare, le luaţi ceea ce au furat, şi să presupunem că, de acum încolo nimeni nu va fura; nu va schimba nimic. Nu vorbesc despre corupţia în anumite ţări, ci despre ţările democratice normale. Indiferent de modul în care calculează bugetul, nimic nu va ajuta, pentru că suntem într-o astfel de stare în care oamenii sunt concediaţi de la locurile lor de muncă, deoarece nu sunt necesari. Nu este nevoie de ei!

Aceasta nu este doar o altă criză care poate fi depăşită, ca şi în trecut, prin introducerea de noi tehnologii sau prin război. Înţelegem că astăzi, aceasta nu este soluţia la problemă. Prin urmare, noi nu luam rolul de susţinere a reducerii de personal, ci rolul profesorilor, predând sursa soluţiei pe care nu o are nimeni.

Acest lucru înseamnă că ar trebui să aratăm populaţiei că nu are o soluţie. Vedem ce se întâmplă cu mişcările de protest: incercarile lor de a face schimbări aparent pozitive conduc la rezultate opuse dupa un timp. Ce este mai mult, se întâmplă de fiecare dată. Deci, e mai bine să nu facă nimic. Atunci când statul încearcă să ajute şi începe să caute rezerve şi să să dea mai mult oamenilor, în cele din urmă conduce la preţuri mai mari şi la dezechilibru şi mai mare.

Nimeni nu are o solutie şi avem nevoie doar ca în mod constant, persistent şi cu încăpăţânare să oferim metoda noastră până când este auzită- metoda în conformitate cu care o persoană se va schimba prin ea însăşi şi va deveni o parte integrală a societăţii integrale. Atunci vom fi capabili să ne echilibrăm pe noi înşine, societatea şi natura şi vom ajunge la armonia generală.

Dintr-o „discuţie despre creşterea integrală” 21/05/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment →