Noul meu articol pe Linkedin “Pumnalele din limbile noastre ne omoară”

Nu ar trebui să ne mirăm că în timp ce ne apropiem de concluzia Operațiunii Gardian al Zidurilor din sud, un nou front se deschide treptat în nord. Poate că nu ne place, iar Hezbollah și Hamas sunt într-adevăr organizații teroriste, dar întreaga lume stă în spatele lor. Se bucură de sprijinul națiunilor nu pentru că luptă pentru palestinieni, ci pentru că luptă împotriva Israelului, pe care întreaga lume îl urăște. Putem schimba modul în care lumea simte despre noi, dar pentru a face acest lucru, trebuie să schimbăm modul în care simțim unul față de celălalt.

Ori de câte ori ne urâm, chemăm dușmani împotriva noastră. Așa a fost întotdeauna cazul poporului Israel. Când Talmudul descrie motivele care au cauzat prăbușirea Primului Templu de exemplu, scrie că evreii „vor mânca și vor bea unii cu alții”, dar erau atât de răutăcioși încât s-ar fi „înjunghiat reciproc cu pumnalele din limbi ”(Yoma 9b).

Dacă accesați orice platformă de socializare în ebraică, orice știre sau citiți orice ziar, veți găsi exact asta: pumnalele din limba oamenilor înțepându-i liber pe disidenți pentru „crima” de a-i contesta. Întrucât repetăm comportamentul trecutului, aducem asupra noastră cataclismele trecutului.

Cu toate acestea, lucrurile nu trebuie să fie așa. Traiectoria opusă funcționează la fel de bine: când ne îngrijim unii de alții, câștigăm favoarea lumii. Descriind cum au simțit națiunile despre evrei în timp ce erau uniți, la sfârșitul secolului al III-lea î.e.n., cartea Sifrey Devarim (articolul 354) descrie cele trei pelerinaje, care erau marșuri festive la Ierusalim pentru a sărbători și a se aduna de trei ori pe an. Potrivit cărții, neamurile „mergeau la Ierusalim și vedeau Israelul … și spuneau: „Devine bine să ne agățăm doar de această națiune”.”

Chiar și antisemiţii cei mai vehemenţi, precum Henry Ford, s-au plâns că evreii nu mai dau un exemplu de model de societate de la care ar dori să învețe, dacă ar avea doar exemplul potrivit. În compoziția sa virulentă, “Evreul internațional: cea mai importantă problemă din lume”, Ford afirmă: „Reformatorii moderni care construiesc sisteme sociale model pe hârtie, ar face bine să se uite în sistemul social sub care au fost organizați primii evrei”.

Există o sincronie clară între modul în care ne raportăm unii la alții și modul în care națiunile se raportează la noi. În prezent, nu ne-am putea raporta mai rău unii la alţii. În consecință, națiunile nu ne pot fi alături și iau partea dușmanilor noștri, oricât de imorali ar fi ei.

Dacă vrem pace, trebuie să facem pace unii cu alții. Dacă vrem iubirea lumii, trebuie să ne iubim unii pe alții. Așa a fost întotdeauna cazul poporului evreu și până când nu o acceptăm și nu schimbăm relațiile între noi, rachetele vor continua să plouă peste poporul nostru.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →