Rămas bun vechii lumi

Dezvoltarea materială a omului s-a oprit şi urmează o eliberare a spaţiului pentru o nouă etapă a evoluţiei.

Astăzi, toate sferele vieţii sunt pătrunse de disperare. Am ajuns la un punct în care nu ştim ce să facem cu copiii noştri. Îi aducem în această lume pentru o viaţă bună, dar nu vedem că s-ar apropia aşa ceva în viitor.

De ce s-ar chinui cineva cu viaţa de familie, dacă asta nu îi aduce schimbări pozitive? Trebuie să fie un motiv pentru a-şi asuma o asemnea sarcină grea.

Să fii legat de un loc particular sau de o ţara este deja de domeniul trecutului. Oamenii pur şi simplu vor o viaţă mai bună şi sunt gata să meargă oriunde ar putea găsi asta. În acest fel doborâm toate graniţele, limitările şi vechile ambalaje, în care ne-am dezvoltat de mii de ani.

În trecut, unei persoane îi era clar că aparţine unei anumite naţiuni, unui anumit loc, unei anumite culturi, că era ataşat familiei şi la tot ce reprezenta fundaţia vieţii în acel timp. Din generaţie în generaţie, taţii i-au învăţat pe copii o profesie: un fiu de fierar devenea eventual fierar, un fiu de cioban devenea cioban. Un tânăr ştia că se va căsători cu o fata dintr-un sat vecin şi viaţa mergea conform cu aceste reguli.

Astăzi, totul s-a schimbat. Oamenii din toată lumea abandonează vechile reguli. Egoismul nostru, dorinţele noastre interioare şi cunoştinţa noastră se transformă rapid, numai că noi nu ştim în ce se transformă toate acestea.

Suntem conduşi de dorinţa noastră de împlinire şi această dorinţă distruge toate barierele care ne ţineau în graniţele acceptate în mod general. În timpul nostru nu mai este nimic acceptat la modul general sau evident. Totul este inconstant şi nepermanent. Orice este convenabil pentru moment este considerat drept.

Oamenii s-au ridicat deasupra limitărilor în care au existat de-a lungul istoriei. Din înălţimile acestui proces nu realizăm scara schimbărilor care au loc. Graniţele au fost şterse şi oamenii sunt gata să se simtă acasă în orice ţară dată. Fie că vrem sau nu, pământul a devenit un teritoriu comun. Şi chiar dacă suntem la începutul acestui trend, este totuşi ireversibil.

Împreună cu acest proces noi revelăm un nou tip de gol care nu poate fi umplut, indiferent unde trăim sau ce facem. Ridicarea noastră deasupra vechilor limitări şi disponibilitatea noastră pentru noi forme de dezvoltare nu ne permit să ne satisfacem dorinţele care cresc. Această dorinţă ne ridică pe noi deasupra vechii lumi şi ne aruncă într-o furtună de schimbări. Cere un tip de împlinirea care nu poate fi găsit nicăieri.

Umanitatea este în criză: Fie va găsi o nouă formă de împlinire fie va trebuie să se calmeze cu alcool, droguri şi antidepresive. De fapt, asta deja se întâmplă la o scara aflata în creştere. Dar nu aceasta este soluţia şi, mai devreme sau mai târziu (mai bine mai devreme) vom realiza că este timpul să înlocuim împlinirea materială cu cea spirituală.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/22/11 on Prinicpiile Educaţiei Globale

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior:

Articolul următor: