Răul îmbrăcat în bunătate

Întrebare: În conformitate cu metoda educaţiei integrale, unei persoane nu ar trebui să-i fie prezentate exemple rele. Dar în psihologie lucrurile sunt un pic diferite: O persoană vorbeşte despre necazurile sale şi începe să evalueze ceea ce a facut greşit. În esenţă, omul intra în contact cu partea lui rea, proasta, pe care apoi încearcă s-o corecteze.

Răspuns: Abordarea noastră este absolut diferita: Raul nu exista! Nu este nici un rău în lume! Chiar dacă toata natura pare a fi rea pentru noi, este numai pentru că o folosim incorect. Dacă am folosi-o într-un mod diferit, ar fi bunătatea absolută. Şi putem folosi, de asemenea, egoismul pentru bine şi nu pentru rău.

Când merg împotriva egoismului meu, in sensul ca încep să-l evaluez şi să lucrez cu el ca un instrument de ascensiune a mea deasupra lui, acesta devine punctul meu de plecare, orientarea în funcţie de care mă măsor pe mine insumi: cat de mult ma ridic si ma schimb.

Privesc egoismul meu ca pe o esenţă negativa data mie, pe care trebuie în mod corespunzător sa-l imbrac intr-o intenţie complet opusa: să-l folosesc pe tot pentru daruire, dragoste şi conexiune. Apoi egoismul va fi mereu de ajutor pentru mine; ma va împinge tot timpul şi mă va stimula, tragandu-mă undeva deoparte, şi voi lucra în mod constant in compensarea lui prin găsirea unor modalităţi de a ma ridica deasupra lui. În acest fel va fi ajutorul meu „împotriva mea„.

Noi ştim că orice sistem de formare sau orice alt sistem de dezvoltare trebuie să constea din două forţe opuse. Iar aceste forţe reciproce opuse obţin cel mai bun rezultat posibil, numitorul comun prin echilibrarea reciproca.

Acesta este motivul pentru care egoismul din mine trebuie să fie echilibrat de dorinţa de a ma ridica deasupra lui, sprijinind mediul, ajutand vecinii, prietenii şi întreaga comunitate, în scopul de a ma ridica deasupra lui. Aceste doua sisteme – societate, mediu, pe de o parte şi egoismul meu pe de altă parte – ma ajută. Şi este ca şi cum as sta intre cele doua si m-as ridica în acest fel.

În cele din urmă, imi examinez egoismul, dezvălui in el calităţile care ma pot ajuta sa cresc deaspura lui, il folosesc pentru daruire, avansare, bucurie şi ajutorarea altora, iar apoi devine forta, masa, problema cu care lucrez . In nici un caz nu il distrug! Continua sa se dezvolte în mine, iar eu intampin cu bucurie toate nuanţele dezvoltarii sale.

O persoană modernă il intampina cu tristeţe şi durere: „Eu din nou! Ce am făcut!?” Dar nu sunt eu. Este natura care se reveleaza pe ea insasi in mine în acest fel – o enorma natură egoista, care se dezvăluie în noi exact în acest fel, astfel încât sa continuam sa ne unim mai presus de asta.

De aceea egoismul este un motor care ne mişcă înainte. Avem nevoie de toate formele sale, de toate manifestările sale, chiar şi de cele mai oribile, astfel incat sa le putem imbraca în haine frumoase.

Aceasta groază rămâne în interior si trebuie lasata sa stea acolo. Dar apoi punem un invelis complet diferit şi opus pe ea, cream un dezacord, un dipol în fiecare dintre calităţile noastre, care ne ajută să crestem puterea egoismului şi sa-l folosim pentru binele altora într-un mod care creează o structura complet diferită numita „Om”.

Acum este pentru prima dată în istorie cand ne apropiem de o stare in care vom fi capabili să ne ridicam deasupra nivelului existenţei noastre corporale (pentru binele corpului fizic), la nivelul la care vom crea o structura spirituala complet diferita: o umanitate comună virtuală, unde toată lumea este interconectata şi se completeaza reciproc. Şi acest mecanism unic integral, aşa-numitul Adam, care este prototipul uman colectiv în lume, ne oferă posibilitatea de a obtine toate forţele naturii, toate adâncimile sale şi sa le folosim in mod corect.

Deci, în nici un caz nu putem distruge sau neutraliza egoismul, dimpotrivă, ne bucurăm de toate manifestările sale negative, ca un sculptor care gaseste un material bun pentru a face o sculptura. Desigur, el depune multa munca pentru a-l transforma într-o formă specifică. Dar este bucuros că acest material a aterizat în mâinile sale.

Este la fel cu noi. Dezvaluirea egoismului este un nou material cu care pot lucra. Şi avem nevoie doar sa schimbam modul în care folosim materialele, si nu actualul material – în loc sa facem ceva în detrimentul altora, trebuie să-l facem pentru binele lor.

Dintr-o „Discutie despre educaţia integrală” # 7, 14/12/11

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: