Noul meu articol pe Linkedin “Ruşinarea agresorilor obţine rezultatul opus”

Recent, a existat o inițiativă de a arăta numele și fețele criminalilor și ale infractorilor sexuali pe panourile din Israel, pentru a-i rușina. Creșterea gradului de conștientizare a criminalității este foarte bună, dar acordând notorietate criminalilor vom obţine exact opusul scopului urmărit: îi va face mândri de ceea ce au făcut și îi va inspira pe alți potențiali infractori să acționeze.

Deoarece societatea noastră devine din ce în ce mai narcisistă, iar narcisismul, așa cum a observat corect revista Time, este o cauză principală a unor astfel de acțiuni, trebuie să ne ocupăm de narcisismul din societate, dacă vrem să împiedicăm viitorii autori să acționeze. Pentru a face acest lucru, trebuie să încurajăm solidaritatea socială.

Steve Chapman de la Chicago Tribune a scris într-un articol intitulat „Privează ucigașii în masă de faima pe care o caută” căci „Cu cât mai cunoscute sunt numele lor, cu atât sunt mai probabile să inspire imitatori care urmăresc o recunoaștere similară. Un tânăr de 26 de ani care a ucis nouă persoane într-un campus universitar din Oregon în 2015 scrisese anterior despre un alt criminal, „Un bărbat care nu era cunoscut de nimeni este acum cunoscut de toată lumea. … Se pare că, cu cât mai mulți oameni ucizi, cu atât mai mult ești în centrul atenției.’ ”

Revista Time a scris de asemenea despre problema de a da notorietate criminalilor, concentrându-se asupra modului în care criminalii folosesc rețelele sociale pentru a câștiga faima rănind alți oameni. Într-un articol intitulat „De ce Facebook Live tentează criminalii care caută faimă, Adam Lankford a scris:„Potrivit sondajelor Pew Research Center, 51% dintre americanii cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani spun că „a fi faimos” este unul dintre cele mai importante obiective ale generației lor în viaţă. În mod similar, ca parte a ambițiilor lor profesionale, mulți adulți concurează acum pentru a-și dezvolta baza Twitter și a se promova online. Din păcate, această dorință de faimă larg răspândită a fost însoțită de o estompare crescută a distincției dintre faimă și infamie”. În plus, și acest lucru este foarte important, Lankford adaugă că „Având în vedere acest context social, nu este surprinzător faptul că unii oameni, care nu pot obține faima în mod legal, vor comite crime pentru a obține în schimb faima. Acest risc este deosebit de ridicat pentru persoanele cu tendințe narcisiste, deoarece sunt atât de disperate de atenție și le lipsește empatia pentru cei pe care trebuie să-i zdrobească pentru a-și atinge obiectivele.” Dr. Scott Bonn s-a referit la astfel de oameni într-un articol al Psychology Today drept „monștri celebri” și a adăugat că unii „ucigași în serie caută de fapt notorietatea publică și se angajează activ în crearea imaginii lor publice”.

În mod clar, a da infractorilor faima pe care o caută nu îi va rușina. Dimpotrivă, îi va face mândri și va încuraja alți infractori să acționeze și să o facă mai îndrăzneț decât ar fi facut-o dacă nu ar fi văzut faima pe care o primesc alți infractori. În loc de faimă, trebuie să ne ocupăm de problemă la un nivel mai sistemic. Deoarece societatea noastră devine din ce în ce mai narcisistă, iar narcisismul, așa cum a observat corect Revista Time este o cauză principală a unor astfel de acțiuni, trebuie să ne ocupăm de narcisismul din societate, dacă vrem să împiedicăm viitori autori să acționeze.

Pentru a face acest lucru, trebuie să încurajăm solidaritatea socială. Așa cum a remarcat Lankford, oamenii cu tendințe narcisiste aşa cum sunt cei mai mulţi astăzi, sunt „disperaţi după atenție” și „nu au empatie pentru cei pe care trebuie să-i zdrobească pentru a-și atinge obiectivele”.

Într-o societate în care există solidaritate, fiecare primește atenția de care are nevoie. Membrii unei astfel de societăți simt că sunt dependenți unul de celălalt și, prin urmare, cultivă relații calde. Dependența reciprocă generează conștientizarea grupului, în care oamenii răspund nevoilor grupului lor, nu mai puțin decât răspund propriilor nevoi. Drept urmare, vor avea grijă să nu-i înlăture pe alții deoarece i-ar durea ca și când s-ar răni ei înşişi.

Odată ce oamenii dezvoltă conștientizarea grupului, devine mai ușor pentru ei să absoarbă ideea că grupul lor depinde de alte grupuri, la fel cum ei sunt dependenți de propriul grup. Acest lucru le-ar extinde conștientizarea socială și ar extinde gama lor de solidaritate socială, dincolo de grupul lor imediat, către comunitate, școală sau oraș. Treptat, cercul conștientizării va crește până când va cuprinde întreaga țară și, în cele din urmă, în funcție de disponibilitatea altor țări, va cuprinde întreaga lume.

Crima nu se întâmplă pentru că oamenii nu simt rușine; se întâmplă pentru că oamenii nu simt nici o afinitate. Hrănește afinitatea și ai eliminat crima. Acesta ar trebui să fie obiectivul nostru principal în toate sistemele de educație din întreaga lume. Dacă vom realiza acest lucru, vom avea un prezent sigur și un viitor fericit. Dacă nu facem acest lucru, nu va fi de folos niciun fel de rușinare, avertismente sau dispozitive tehnologice care să îndepărteze infractorii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →