Baal HaSulam, “Ultima Generaţie”: Celor fără serviciu le vor fi satisfăcute nevoile, la fel ca celor angajaţi.

În principiu, aşa ar trebuie să fie astăzi. De fapt, cei care trăiesc în oraşe, care au pierdut o sursă de venit, sunt incapabili să se hrănească singuri. Ei nu au provizii şi pământ. Totuşi, omul ar trebui să aibe în orice caz, ceva de mâncare. Este nevoia lui naturală, vitală.

Întrebare: Dacă vorbim despre un singur sistem al umanităţii, fiecare trebuie să aibă o sarcină, precum o celulă într-un corp. Atunci, care ar fi locul celor care nu sunt angajaţi în muncă?

Răspuns: Deci, trebuie să organizăm societatea într-un asemenea mod încât fiecare să aibă ceva de făcut. Dar în realitate, vorbim despre „angajare” spirituală. Cât despre partea materială, aceasta poate fi minimală.

În generaţiile trecute, oamenii trăiau foarte simplu. De exemplu, un vânzător la piaţă, putea să vândă o singură oală toată ziua şi asta ar fi fost suficient pentru el. Nu existau maşini, automatizări, productivitatea era redusă şi totuşi, oamenii lucrau doar câteva ore pe zi şi nu aveau nevoie de mai mult. Astăzi, nu este nevoie de atâţia muncitori. În schimb, oamenii vor studia şi toţi se vor sprijini unul pe celălalt.

Scopul nostru este să umplem într-un mod productiv, timpul liber al oamenilor. Astăzi, aproximativ 90% din activităţile lucrative de toate felurile, sunt supranormate. Dacă desfiinţezi această himeră şi reduci totul la nivelul unei vieţi sănătoase, bune, raţionale, atunci nu ar mai fi de lucru pentru toată lumea. De fapt, vom produce lucruri solide, care să aibă o durabilitate crescută, în loc să avem produse cu viaţă scurtă, care au nevoie să fie reparate sau înlocuite. Rezultă că maxim 10% din populaţia lucrătoare, va fi necesar să lucreze.

Astăzi, extra producţia de lucruri care nu sunt necesare, care sunt impuse consumatorilor datorită reclamelor, este bine stabilită, astfel încât aceste lucruri fac obiectul unui dumping şi crează loc pentru altele noi. Aceasta se aplică la industria meşteşugărească, la medicină şi la toate celelalte. Orice face o persoană, face pentru detrimentul propriu. Industria farmaceutică produce droguri suplimentare; industria apărării produce arme militare; pe scurt, totul este exact pe dos de cum ar trebui să fie.

Astfel că, în final, jumătate de miliard de oameni vor munci, sau vor împărţi munca cu toţi, astfel încât fiecare să poată munci, să spunem, două ore pe zi. Şi restul timpului îl vor dedica muncii spirituale: oamenii vor studia şi vor învăţa cum să se ajute unii pe alţii, etc. Este necesar să garantăm acelaşi nivel de viaţă fiecăruia, indiferent de ceea ce munceşte sau nu o persoană, pentru că ideea nu este dacă persoana munceşte, ci dacă tu poţi să îi asiguri locul de muncă. Dacă este să critici pe cineva, atunci nu critica pe altul ci doar pe tine.

Astfel că, trebuie să creaţi acelaşi standard de viaţă pentru toată lumea. Puteţi adăuga la asta, respectul celorlalţi, sau competiţia de a dărui în beneficiul comunităţii. Fiecare poate şi ar trebui să se întreacă să contribuie la cauza comună, să facă servicii societăţii:

– Priveşte, cât de fericiţi sunt oamenii la concertele mele!

– Priveşte, cât de perfect pot să conduc compania!

Mai mult, omul nu este doar managerul ci şi proprietarul unei companii. Nu este necesar să expropiem pe nimeni, aşa cum s-a procedat în Rusia Sovietică. Dacă un om este posesorul unei fabrici, el se preocupă să asigure o producţie continuă şi condiţii decente de muncă pentru angajaţii săi şi în acelaşi timp le cere să-şi îndeplinească sarcinile. El este mîndru de ceea ce face şi primeşte acelaşi salariu ca şi subordonaţii săi, sau ca cei neangajaţi. Partea care rămâne pe scara plăcerii, este umplută cu nimic altceva decât cu respectul primit de la ceilalţi.

Într-adevăr, are cumva corpul managerului mai multe nevoi decât corpul celorlalţi? Nu. El are  o maşină a companiei şi un şofer, dar acestea sunt pentru muncă. Şi în toate celelalte aspecte el este la fel ca restul lumii.

De aceea, noi folosim potenţialul fiecăruia, la capacitate maximă. În acest caz, la nivel „animal”, fiecare primeşte în mod egal cu toţi ceilalţi, dar câştigă onoare şi respect la nivel uman. Toate acestea vor funcţiona, doar dacă oamenii se implică în sistemul educaţiei integrale.

De aceea, vom urma cursul corect şi vom tânji după corecţia genarală, deoarece scopul nostru nu este o existenţă „animală”, ci vărful dezvolatării umane.
Din a 4-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 27/8/12, Scrierile lui Baal HaSulam, “Ultima Generaţie”

Filed under: Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment →