Când discuţi probleme maritale cu soţia ta, este important să vorbeşti onest, fără să ţii nimic secret sau să suferi în tăcere. Nu ne „închidem” urechile; din contra, rămânem deschişi pentru dialog şi ne deschidem în faţa partenerului.

Totuşi, în acelaşi timp, nu facem o listă a greşelilor sau vrem să ne amintim răul. Este scris, legat de aceste greşeli: „Iubirea acoperă toate păcatele”. Le aducem doar în discuţie, atunci când vorbim amândoi despre noi înşine şi partener. În consecinţă, o „grămadă de gunoi” creşte între noi şi trebuie să ne ridicăm deasupra ei. Dacă ar fi să ne uităm unul la altul de pe marginile acestei grămezi de gunoi, am vedea numai gunoiul şi nu partenerul. Atunci, ce să facem?

Singura noastră şansă este să ne ridicăm deasupra acestui gunoi. În acelaşi timp, nu facem promisiuni pe viaţă. Mai mult, ştim sigur că această grămadă va deveni chiar mai mare când vom vorbi data viitoare. Natural, creşte de la o zi la alta, asta este viaţa. Şi de aceea avem nevoie de o evaluare critică mai mult decât odată.

Şi totuşi, odată ce am pus totul pe masă, ne mutăm la un exerciţiu opus, ne ridicăm deasupra „rufelor murdare”. Vreau să îmi iubesc partenerul în felul în care îmi apare deasupra acestei grămezi, când mă uit la el cu claritate, fără criticism. Pentru a face asta, este ca şi cum am părăsi masa pe care se află tot gunoiul pus grămadă. Acum, îmi văd soţia într-un mod diferit, modul în care am văzut-o în momentul în care am hotărât să îmi leg destinul de ea. Vreau acum să mă opresc la cel mai bun moment, când a fost perfecţiunea absolută, iar acest exerciţiu mă ajută să merg mai departe.

Totuşi, nu ne ridicăm pur şi simplu deasupra gunoiului. Cum această abordare ne face mai puternici, ne spunem unul altuia cât de perfecţi suntem. Este ca şi cum acoperim gunoiul cu o glazură de ciocolată, o pastă dulce cu straturi de cremă şi îngheţată, etc. Toată amărăciune rămâne înăuntru, dar în afară este unitate: ne facem unul altuia compliment; ne spunem unul altuia ce calităţi minunate avem, virtuţile unice ale personalităţii fiecăruia. Aici putem vorbi de cele mai sacre lucruri, făcându-le să arate perfecte. Asta ne va afecta pe amândoi în mod favorabil şi ne vom schimba întregul spectru al relaţiilor noastre, inclusiv cele sexuale.

Deci, lucrăm totuşi la nivelul psihologiei şi motivării; avem o competiţie de preaslăvire, fără să facem glume, ci în mod adânc şi sincer. Preaslăvim lucrurile din fiecare pe care vrem să le descoperim ca fiind opuse criticii pe care am avut-o la început. Nu mai este o discuţie legată de critici ci o analiză pozitivă. În acest fel devenim mai puternici în intenţiile noastre bune şi în relaţia noastră.

Iar apoi începe următoarea etapă, care este una practică. Acţiunile sprijină intenţiile şi le validează cumva. De aceea, ne mutăm la următoarea etapă a discuţiei: „Ce ar vrea soţia mea de la mine şi ce aş vrea eu de la ea?” Aici, fiecare partener îşi descoperă toate aspiraţiile faţă de celălalt, începând cu cele de bază, lucrurile esenţiale şi terminând cu lucrurile personale şi intime. În acelaşi timp, încercăm să simţim dorinţele partenerului, aşteptările şi visele acestuia.

Iar apoi vine timpul să acţionăm şi devenim un singur întreg. Iar asta ne duce la următorul exerciţiu, despre care vom vorbi un pic mai târziu, care este dezvoltarea aceluiaşi tip de atitudine faţă de fiecare persoană din lume…

Din conversaţia nr. 34 „O nouă viaţă” din 12.07.2012

Filed under: Casatorie, Educatie, Educatie integrala | Add Comment →