Un salt într-o nouă dimensiune

Întrebare: Înainte de a merge la paraşutism, sa spunem, o persoană are nevoie sa-si pregăteasca mintea pentru a sari, şi există un instructor care-l ajuta cu asta. Sunt tocmai profesorii cei care-i imping de multe ori pe elevii lor in faţa unui pas decisiv. Atat cat am înţeles, constrângerea este interzisa în metoda integrala, iar un profesor, o persoana care deja există în cadrul senzaţiei integrale, nu are dreptul sa faca astfel de lucruri.

Răspuns: Cum pot împinge un student? Trebuie să exercite un efort el însuşi, sa închida ochii şi să sară din avion.

El are nevoie să facă un efort intern, sa se adune în aşa fel încât să recunoască nevoia de unire cu ceilalţi. Şi numai în această unitate, când sare din el însuşi, nu dintr-un avion, în comuniune şi integralitate, dincolo de el însuşi şi în altii, de la recepţie la daruire, atunci când face această inversiune, acest salt, dar în acelaşi timp, se intoarce  pe el însuşi invers, doar atunci poate s-o experimenteze.

Mai mult decât atât, există o forţă în natură care nu ne împinge, ci ne ajută sa facem această schimbare, această fază de tranziţie. Ea funcţionează numai cu condiţia ca noi sa cerem influenţa şi ajutor. Aceasta este aşa-numita MAN (rugăciune), care trebuie să fie formata într-o persoană, adica, o nevoie urgentă a cuiva de a se schimba de la primire, de la a fi egoista ca o celula canceroasa, la daruire, la a fi plina de compasiune, degajand umpland pe oricine altcineva .

Această forţă este capabila sa ne schimbe şi ea există în natură. Dar nu există în fiecare dintre noi separat; ea apare numai atunci când ne adunăm împreună şi în cercul nostru cream comuniunea între noi, efortul nostru comun îndreptat spre schimbare. Şi apoi fiecare dintre noi şi noi toţi împreună ne supunem acestei schimbări: Am devenit un întreg comun. Şi apoi, după ce ne indepartam de ea, devenim egoisti inca o dată.

Deci, această forţă ne cladeste într-un singur intreg, schimbandu-ne nu pe fiecare dintre noi separat, ci tocmai acest întreg grup de oameni care se susţin reciproc şi eleveaza acest scop, creând o astfel de cerere comună care atrage cu adevărat catre ei forta naturii care ii schimbă. Dar, pentru ca aceasta să ne influenţeze, trebuie să avem acumulat un anumit potenţial pentru ea. Şi apoi, forţa ne susţine. Aceasta este a doua, forţa de daruire a naturii.

Două forţe există în natură: primirea şi dăruirea. Noi nu am folosit niciodata forţa daruirii. Dorind să ne împlinim pe noi insine, am folosit întotdeauna numai forţa egoista şi am avut de-a face numai cu ea. Iar acum, ne vom pierde treptat dorinţa de a lucra cu ea şi, în acest mod, vom ajunge la revelaţia forţei următoare.

În metoda noastră, acest lucru este cunoscut sub numele de cele două linii, unde linia stânga este cea a primirii, iar dreapta, cea a daruirii. Cu ajutorul acestor două linii, vom începe să lucram la legătura reciprocă şi să ne ridicam într-o nouă dimensiune, de-a lungul treptelor scării realizarii, senzaţiei şi împlinirii.

Dintr-o „discutie despre educaţia integrală” 25.05.12

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: