Cand egoismul este neajutorat

Noi incepem prin a inainta catre obiectiv in mod egoist. Pentru ca nu vedem nicio alta iesire, ne unim ca soldatii in armata, ca sa atacam noi frontiere. Dar apoi, facand lucrarea interioara si oferindu-ne unul altuia, devenim mai sensibili si aflam ca nu avem proprietatea daruirii. Ne dam seama ca am fi bucurosi sa ne unim cu prietenii nostri, dar nu putem.

In viata obisnuita, gasim taria sa ne unim si sa atingem obiectivul dorit impreuna, deoarece obiectivul este egoist si vedem un beneficiu reciproc. Dar obiectivul spiritual este opus unitatii egoiste pe care o cunoastem. Exista o contradictie intre obiectivul stabilit si separarea care domneste intre noi. Treptat, dezvaluim faptul ca nu ne alaturam unii altora ci, dimpotriva, ne uram unii pe altii. Asa dezvaluim raul dinauntrul nostru, pe care nu il observasem inainte.

Ca urmare, ramanem neajutorati si nu stim ce sa facem. De acolo inainte, ajungem la o stare numita „rugaciune”, unde incepem sa plangem si sa Il imploram pe Creator sa ne dea tarie, noua si prietenilor nostri – taria sa ne unim.

Din aceasta cauza, se alatura trei elemente: eu, prietenii mei si Creatorul, care ne leaga laolalta si asigura conexiunea dintre noi si Lumina, care incepe sa ne umple. Acesta este momentul in care ni se deschide Lumea Spirituala.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: