Catre infinitate, direct prin doua puncte

Din articolul „Privitor la iubirea de prieteni”, de Rabash: Si astfel se dovedeste ca daca  avem iubire fata de prieteni si atributul iubirii, regula spune ca ne dorim sa vedem virtutea prietenului si nu defectele sale.

 

Astfel, daca vad orice defect al prietenului, e un semn ca defectul nu il caracterizeaza pe prieten, ci pe mine. Asta inseamna ca am afectat iubirea de prieteni, de aceea vad doar defectele.

 

Deci nu e nevoie sa vad cum prietenul se corecteaza, ci eu insumi am nevoie de corectie (tikkun).  Dupa ce ma corectez, voi vedea virtutea prietenului si nu defectele.

 

Se spune: „Dumnezeu a facut oamenii drepti, dar ei au luat mai multe cai” (Eclesiatul, 7;29). Daca noi percepem lumea in functie de calitatile, gandurile si dorintele noastre, nu vom fi capabili sa scapam de nesfarsitele noastre pretentii si nu vom reusi sa ajungem la o intelegere, la un numitor comun. Intotdeuna exista in mintea noastra porniri egoiste care nu ne dau odihna si ne fac sa ne agitam inutil.

Calea catre adevar porneste din punctul in care noi simtim ca suntem in lumea „Ein Sof (Infinit), insemnand ca „nu exista nimeni in afara de El”. Daca vad altceva, inseamna ca atributele mele nu sunt adaptate la Ein Sof.

Exista o ascundere de Sus, o atenuare a Luminii in conformitate cu cele 125 de trepte. Astfel, eu nu sunt in Lumina Ein Sof, ci la un nivel al ascunderii acesteia, considerand urmatorul nivel ca fiind mai inalt ca Ein Sof, deoarece nu pot observa asta in dorintele mele. Daca observ o astfel de diferenta intre ideal si posibil, asta voi intelege, in locul lumii Ein Sof, vad o lume in care exista bine si rau deopotriva, dar este doar o urma de-a mea pe fundalul Luminii albe. Se dovedeste ca nu e nimic de corectat in afara de mine insumi, iar acesta este al doilea punct care-mi determina directia.

Asta inseamna ca eu sunt in lumea Ein Sof si trebuie doar sa-mi modific perceptia, conform expresiei: „Judec in functie de propriile mele defecte”.

In ajutorul ajungerii noastre la corectie, a existat o foarte serioasa pregatire numita ”spargerea vaselor”. Datorita acestui fapt, fiecare dintre noi simte ca este desprins de ceilalti, ca si cum ar exista fara nicio legatura cu ei, ca toti sunt niste straini. De aceea simtim ca lumea este plina de detalii: mineral, vegetal, animal si vorbitor, fiecare cu propriul mod de existenta, propriul scop si destin, iar eu sunt doar una dintre ele.

Dar daca eu vreau sa ajung la lumea Ein Sof, trebuie sa ma conectez la tot, ceea ce inseamna corectarea perceptiei, in asa masura incat voi fi capabil sa vad ca de fapt totul este in mainile mele. Totul depinde de mine si trebuie sa inclin toata lumea spre scara mea de valori. Daca ma corectez pe mine, voi observa ca am corectat totul.

Lumea imi este descrisa ca fiind plina de calitati diferite, de diferente, dar asta se intampla pentru ca eu nu am atins intelegerea si conexiunea dintre toate calitatile, dorintele si gandurile din interiorul meu.

Deci eu vad o lume atat de mare si de complicata, dar o privire corecta ma va ajuta sa conectez suma acestor detalii din interior, pentru ca tot ce vad in exteriorul meu se afla de fapt in interiorul meu. Eu percep totul prin prisma gandurilor si dorintelor mele egoiste, de aceea vad atat de multe componente diferite in lume. Dar daca unesc toate aceste atribute in interiorul meu, atunci toate atributele fuzioneaza in armonie sub forma unui intreg, ca o lume integrala, un singur sistem. Toti trebuie sa ajungem la o asemenea perceptie asupra lumii.

Din prima parte a lectiei zilnice de Kabbalah, 25.05.2012, Scrierile lui Rabash

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior:

Articolul următor: