Se spune în Tora că, la poalele Muntelui Sinai, Creatorul a spus poporului lui Israel: „şi acum, dacă mă veţi asculta, şi veţi păstra legământul Meu, veţi fi poporul unic dintre toate popoarele.” Este o conditie aici: „Vă voi da Tora, ceea ce înseamnă metoda de corecţie, dacă veţi înţelege că trebuie să împliniţi formula corecţiei, planul corecţiei.”

Creatorul dăruişte totul, instrucţiunile şi împlinirea lor, dar trebuie să ştii unde eşti îndreptat. Aici un anumit angajament este necesar din partea celui mai mic, care se verifică: Este de acord cu asta? Şi dacă nu a atins nivelul de acord încă, atunci exilul din Egipt poate reapărea şi în cele din urmă ne vom găsi din nou la poalele Muntelui Sinai, confruntându-ne cu aceeaşi condiţie.

Acordul din partea celui mai mic simbolizează nevoia de clarificare- el trebuie să afle că doreşte cu adevărat acest lucru şi nimic altceva. Chiar dacă nu i s-ar fi dat o condiţie aşa de strictă, el ar fi acceptat-o incă, cu inima şi sufletul său, cerând acest lucru şi dorindu-l. Condiţia i-a fost dată pentru a-l ajuta să clarifice ceea ce de fapt trebuie să facă.

Deci, de ce o persoană nu ajunge la adunarea de la Muntele Sinai, cu o cerere clara: „Vreau să fiu corectat! Te rog, dă-mi Tora şi o voi păstra, în scopul de a-Ţi aduce mulţumire … „ideea este că o persoană ajunge la acest lucru ca urmare a separării. Ea are o deficienţă, dar nu poate clarifica lucrurile independent, aşa că Lumina trebuie să acţioneze prima. Prin Lumina care este descoperită, o persoană simte întunericul- punctul ei din inimă se ridică la Muntele Sinai şi, în acelaşi timp, la poalele muntelui ea construieşte „viţelul de aur.” Într-adevăr, cum pot toate celelalte dorinţe ale sale să accepte să se ridice la acelaşi nivel, în care ea este gata să lucreze în daruire, făcând munca preoţilor?

O persoană trebuie să descopere domeniul muncii sale viitoare, toată grosimea „muntelui” de sus în jos. Prin urmare, ea se confruntă cu această condiţie. Ea poate refuza şi „muri”, ceea ce înseamnă a sta în dorinta de a primi, a se întoarce în Egipt. Poporul lui Israel a cerut acest lucru lui Moise, mai mult decât o dată în timpul călătoriei în deşert. Ego-ul în mod constant solicită să ne întoarcem în Egipt, deoarece Egiptul este descris ca un pământ fertil, abundent. Totul a fost din abundenţă acolo, deci care a fost problema?

Egiptul umple dorinţele egoiste la maxim. Ei nu aveau nimic care să le lipsească acolo, cu excepţia unui singur lucru: în măsura în care eşti dezvoltat, simti întunericul şi suferinţele, şi intri în cei „şapte ani de foamete”, dar este foame spirituală, o sete spirituală, când nu este nimic care să revigoreze sufletul tău, ci numai stomacul. Dorinta de a primi este plină, dar pentru dorinta de a dărui este exil şi moarte.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 11/06/12, „Arvut (Garanţia reciprocă)”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →