Cum să câştigi bătălia cu tine însuţi?

Omul duce crude bătălii în drumul spre obţinerea scopului creaţiei, atacuri şi zbateri cu problemele. Este aşa de greu de obţinut acest scop şi, de fapt, este practic imposibil, deoarece este împotriva naturii noastre. Nu putem transcede natura; nu avem puterea pentru asta.

Omul poate numai munci în gama opurtunităţilor care i-au fost date. Scopul pe care îl căutăm, încercând să descoperim lumea spirituală şi să atingem echivalenţa de formă cu Creatorul, este deasupra noastră şi este opus atributelor noastre, astfel încât, un om simplu, nu poate face asta.

De aceea, Rabash a spus că un grup unit de oameni ar trebui să se adune, într-un singur loc, sub conducerea unui singur om, sub influenţă de Sus, de la învăţător, Creator, grup şi de la toţi membrii grupului. Numai atunci va putea să facă un pas pentru a-şi schimba natura.

Nu este aşa de rău faptul că nu ne putem schimba singuri. Problema este că, în ciuda a tot, noi încercăm constant să ne atingem scopul singuri: devenim furioşi, simţim presiune şi acţionăm aşa cum suntem obişnuiţi în această lume – atacând din nou şi din nou, făcând un efort colectiv. Credem că vom lupta şi vom câştiga.

Dar nu putem câştiga în acest fel. Eventual, vom ajunge la o stare în care vom vrea cu adevărat scopul dorit, dar nu îl vom putea obţine. Aceasta este recunoaşterea la care ar trebui să ajungem.

Trebuie să luptăm, trebuie să încercăm, dar cu cât ne spunem unul altuia că avem nevoie de ajutor de Sus, cu atât vom pierde mai puţină energie în van.

De ce să luptăm în van împotriva acestui monstru, care este natura noastră egoistă? Nu vom putea să batem egoul prin propriile puteri, deoarece şi acestea provin din acelaşi ego. Este imposibil să învingi egoul cu puterii egoiste; omul se păcăleşte singur!

De aceea ni s-a dat un grup. Omul începe să înţeleagă că atâta timp cât luptă singur, va rămâne în acelaşi sistem, într-un singur vas, în propriul cocon. Se va învârti în jurul lui însuşi ca un câine care îşi urmăreşte propria coadă.

Dacă înţelege asta, începe să caute un grup. Se poate ca el să fie deja într-un grup de mult timp, dar nu este conştient că acest mediu i-a fost dat ca să lucreze cu el. A crezut că aceştia sunt doar prieteni cu care să studieze şi să ia masa, aşa cum este acceptat în lumea noastră. Dar eventual va ajunge la disperare datorită propriilo puteri şi va înţelege că are nevoie de Sus.

Nu îl vede pe Creator şi nu ştie cum să se întoarcă către El. Nu ştie dacă Creatorul aude sau nu cererile lui şi dacă El îi răspunde. Poate strigă doar în deşert, risipindu-şi eforturile şi chinuindu-şi inima. Dar nu simte că asta l-ar duce la vreun rezultat.

Când înţelge că este pierdut fără sprijinul prietenilor, are cu adevărat nevoie de un grup.

Altfel, nimic nu îl va ajuta şi îşi va termina viaţa la fel ca animalul care a fost de la naştere. Din acel moment începe să se uite la acest mediu în mod diferit. Înţelege că i-a fost dat pentru un motiv şi că Creatorul l-a adus la această soartă bună şi i-a spus: Ia-l!

Din discuţie dedicată zilei memoriale a lui Rabash din 20.09.2012

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: