Intrebare: Este scris ca munca interioara trebuie sa devina o obisnuinta. Dar, pe de alta parte, omul trebuie sa-si paraseasca lumea lui si toate obiceiurile anterioare, si sa intre intr-un loc necunoscut, in felul in care Creatorul l-a trimis pe Avraam in lume, sau ca trecerea “Marii Rosii”. Cum sa patrund eu pe aceasta noua cale, fiindca simt ca daca voi ramane la fel cum sant, voi ramane in acelasi loc?

Raspuns: Aceasta este o observatie foarte inteligenta. Obiceiul este bun pentru atingerea nivelului curent. Dar, pentru ridicarea peste el, omul trebuie sa-si lase locul, in felul in care a facut-o Avraam. Sa lasi vechiul obicei inseamna sa doresti sa obtii unul nou. Dar noi acumulam totdeauna un obicei nou, o noua natura, un nou grad.

Daca vreau sa invat ceva, atunci iau exemplu de la un specialist. Pentru el, aceasta stiinta devine obicei, dar pentru mine, nu. El are o intelegere obisnuita, obtineri si comportament obisnuit, pe cand eu, nu. Dar vreau sa devin asemenea lui. De aceea, eu trebuie sa-mi las in spate obiceiurile pe care le-am avut in trecut si pe care le am la nivelul curent. Deindata ce termin de aprofundat acest nivel, ma lipesc de ceva mai inalt.

Insa, atunci cand fac asta in spiritualitate, trebuie sa ma uit la comportamentul interior al celui de mai sus, mai degraba decat la comportamentul lui exterior. Trebuie intr-un fel sa discern de ceea ce ma pot lipi in interiorul lui, ce calitate trebuie sa descopar in el, cum sa-l folosesc pentru a putea sa ma inalt la nivelul lui si sa invat de la el.

Trebuie sa-i cer sa ma inalte pentru ca eu sunt tinut inapoi de vechile obiceiuri, sunt infranat. Pe de o parte ele ma sustin la nivelul meu, dar pe de alta parte, ele ma agata si nu ma lasa sa ma ridic mai sus.

Trebuie sa primesc o forta speciala impotriva acestor legaturi, impotriva acestor obiceiuri care ma scot afara. Ele sunt precum gravitatia pamantului, ca o greutate care nu-mi permite sa ma desprind de pamant. Daca eu cantaresc 80 de kg, am nevoie de o forta mai mare care sa poata ridica aceasta greutate. Cel putin de 81 de kg. Altfel nu ma ridic.

Acelasi lucru se intampla si in spiritualitate. Trebuie sa-i cer celui de mai sus sa depuna o forta mai mare decat obiceiurile si forta mea curenta. Este o mecanica foarte simpla.

Cum pot sa-i cer Lui sa-mi anuleze toata natura mea anterioara, pe care eram obisnuit sa o folosesc?! Noi suntem precum copiii mici care sunt atasati de paturica lor sau de perna de care se agata si nu accepta sa mearga nicaieri fara ea. De aceea avem nevoie de mediu care sa ne permita sa lasam in spate obiceiurile dragi si sa obtinem ceva nou, ceva mai inalt!

E ca si cum ai auzi o voce interioara care iti spune: “Du-te departe de la pamantul tau” – aceasta este o trezire venita de Sus. Asta este ceea ce i-a spus Creatorul lui Avraam. Noi suntem inmormantati in obiceiurile noastre si nu suntem capabili nici macar sa ne gandim sa le parasim. In interiorul obiceiurilor mele ma simt increzator si mai bine ca in orice alt loc. Daca un om simte un fel de aspiratie sa lase aceste obiceiuri, atunci, acest lucru ii vine de Sus.

Din partea intai a Lectiei de Cabala 8/19/2011 “Shamati”

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica | Add Comment →