Am aceasta perceptie falsa ca exista cineva in afara mea, ca exista oameni care sunt aproape si departe, pe care pot sa ii indepartez, sa ii insel sau sa ii exploatez. Dar toate astea nu sunt decat o iluzie. E un joc complicat, un exercitiu care imi da voie sa imi analizez si sa imi transform dorinta, pana cand incep sa ii iubesc pe altii mai mult decat pe mine insumi. Atunci, o sa le dau altora ultimul meu scaun si ultima mea perna, pentru ca voi ajunge sa vad dorinta lor, care pentru mine era atat de oribila inainte, ca fiind mai importanta decat cea pe care obisnuiam sa o vad ca fiind a mea.

Exista dorinte care exista in mine de la inceput si pe care le percep ca “sinele” meu. De fapt, acestea sunt dorintele cele mai slabe, care apartin de Aviut zero. Primul nivel de Aviut apare ca fiind separat de “sinele” meu, cum ar fi familia si rudele mele. Al doilea nivel e si mai indepartat – cum ar fi oamenii care imi furnizeaza tot felul de beneficii si de care depinde bunastarea mea intr-un fel sau altul – de exemplu, doctori, savanti, oameni de stiinta si asa mai departe.

Al treilea nivel e si mai departe – sunt oamenii pe care vreau sa ii exploatez, dar sunt dispus sa ii las in viata. Cel mai indepartat nivel este al patrulea – acestia sunt dusmanii mei de moarte.

Rezulta ca, cu cat dorinta pe care o percep e mai departe, cu atat este mai mare puterea ei, comparativ cu propria mea dorinta. Ca urmare, atunci cand imi atasez aceste dorinte “exterioare”, le traiesc ca mult mai puternice decat acelea care, inainte, imi pareau ca fiind ale mele. De aceea sunt atat de dispus, mai tarziu, sa dau si “ultima perna” pe care o am pentru aceste dorinte.

Le prefer dorintei mele initiale de Aviut zero, pentru ca aceasta este atat de slaba. De fapt, care este cu adevarat masura dorintelor mele actuale de hrana, apa, familie, bani si cunoastere? Ele sunt chiar nesemnificative, atunci cand le compar cu celelalte dorinte ale mele, cu dorintele “prietenilor” mei. Acestea sunt dorintele care imi permit sa dobandesc lumile spirituale si starile superioare.

Daca reusesc sa imi atasez dorintele prietenilor mei la primul grad, facandu-le ale mele, asta se numeste atingerea Lumii Assiya. Ceea ce urmeaza sunt Lumile Yetzira, Beria si Atzilut. Aceste lumi reprezinta distanta intre mine si prietenii mei.

Ca urmare, “iubeste-ti prietenul asa cum te iubesti pe tine” nu e un slogan al acestei lumi, care face apel la pacea mondiala. El vorbeste despre corectarea sufletului, in care imi atasez intreg universul, imi corectez viziunea si perceptia intregii realitati si ating eternitatea.

Toate aceste lumi sunt eu; eu sunt Malchut al Lumii Infinitatii – intreaga realitate creata de Creator.

Filed under: Egoism, Lectia zilnica | Add Comment →