Intrebare: Daca spargerea sufletului colectiv este un proces natural si necesar, de ce este numit atunci, caderea in pacat?

Raspuns: Numim orice cadere pacat, dar chiar pacatuim? In lumea noastra este considerat un pacat, atunci cand ma gandesc ca as putea rezista unui act despre care stiu ca este inacceptabil, si totusi nu rezist. Dar nu este realmente asa, pentru ca daca as sti sigur ca este interzis, nu l-as face.

De fapt, pacat este atunci cand sunt depasit de fortele separarii. Pacatul este starea insasi, dar nu cauza. Cauza este legata intotdeauna de Creator. El este cel care a creat inclinatia noastra rea.

Cum altfel ar fi putut fi creata inclinatia rea, daca nu prin caderea in pacat? Mai intai este necesar sa urcam la un grad mai inalt, sa cadem din el, sa primim impresii de la toate gradele ascensiunii si a starii curente si sa ne cultivam dorinta egosita prin mijloacele spargerii sufletului. De fapt, daca nu ar fi fost spargerea, egoismul ar fi ramas la nivelul animal. Invers, prin spargere, el creste pentru a fi o creatura, inclinatia rea.

Inainte de spargere, a fost doar o dorinta de a primi placere, un animal. Daca un leu, de exemplu, vrea sa omoare o caprioara, nu consideram a fi o inclinatie rea; leul este miscat de instinct, dorinta de a fi satisfacut.

Atunci, cand apare inclinatia rea? Apare cand urcam, primim forta iubirii si unitatii acolo, apoi cadem cu ele si fortele se schimba in opusul lor: ura nefondata. Acum, dorinta de a primi placere, care include toate informatiile (Reshimot), care ne imping catre aceasta ura nefondata, este numita inclinatia rea. Din acest moment, ea vrea sa ii foloseasca pe toti ceilalti in detrimentul lor, pentru ca in acest mod ea primeste placere.

In alte cuvinte, in om apare o senzatie a unui alt om (pe care animalul nu o poseda) si se bucura cand altii sufera. Acesta este egoismul adevarat! In contrast, binele este cand transformi ura in iubire. Totusi, o relatie cu ceilalti este necesara in ambele cazuri.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, 15.07.10, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Egoism, Lectia zilnica | Add Comment →