Echilibrul care cauzeaza dezvoltarea

Baal HaSulam, „Pacea”: Natura a pregătit o bază minunată în pântecul mamei, astfel încât nici un străin sa nu poata afecta noua viata. Aceasta ii sustine fiecare nevoie ca o dadacă experimetată care nu-l va uita niciun moment …. Ca o mamă iubitoare, îl aduce la astfel de oameni iubitori, credinciosi in care se poate încrede, numiti „mama” şi „tată”, care să-l asiste in zilele sale de slăbiciune până când acesta creşte şi este capabil să se susţină ….

Dar cei care examinează aceasta realitate din perspectiva ofertei şi a persistenţei existenţei, poate vedea în mod clar o mare tulburare şi confuzie, ca şi cum nu ar exista nici un lider şi ghidare. Toată lumea face ceea ce este drept în ochii sai, clădindu-se pe sine prin ruina altora ….

Ţineţi cont de faptul că această opozitie, stabilita înainte in ochii fiecărei persoane sensibile, educate, a preocupat omenirea, chiar şi în zilele din vechime. Si exista multe teorii pentru a explica aceste două aparente contradicţii în Providenta, care preocupă aceeaşi lume.

Pe de o parte, vedem că natura este înţeleapta şi asidua faţă de orice făptură. Aceasta dezvoltă fiecare element succesiv şi cu atenţie. Uită-te la structura organismelor, la capacitatea lor de a creste, de a da naştere la pui, şi de a interacţiona. Totul este construit într-o formă integrantă, fiecare persoană are locul său şi este în echilibru cu ceilalţi. Dacă am putea vedea lumea echilibrata, neafectată de despotismul uman, am descoperi un sistem minunat, unul care nu este static, ci perfect echilibrat pentru dezvoltare.

Oricum, nu vedem cauzele acestei evoluţii şi nu înţelegem de ce totul trebuie să fie exact în acest fel. Prin urmare, nu înţelegem fazele caii. În plus, ne uitam la ea prin prisma egoismului nostru şi-o evaluam în funcţie de criteriile noastre. Prin urmare, vedem lumea cu susul în jos, răsucită in perceptia noastra.

Cu toate acestea, din cercetarea ştiinţifică, este clar pentru noi faptul că, în scopul de a dezvolta speciile, natura a creat, a produs şi a format toate sistemele necesare care au grijă de creativitatea ideala.

Dar, pe de altă parte, apare o problemă cu existenţa ulterioara. Odată ce orice parte a naturii creşte  si „sta pe propriile sale picioare,” începe lupta pentru supravieţuire şi integrarea în mediul înconjurător, fără ajutorul părinţilor. Acest lucru se intampla la toate fiintele vii, dar între oameni ia formele cele mai dificile, deoarece o persoană trebuie să se pregătească pentru viaţă într-o societate care este complexa şi artificiala, construita pe o multitudine de mecanisme. Invidia si pofta de putere se aprinde în ea, împingând-o să se opună altora. Altii par a fi de succes, în timp ce ea pare să fi rămas în urma lor, din cauza naturii sale sau din cauza circumstanţelor.

Natura, care a avut atata de multa grijă de noi în timp ce am crescut, acum ne plasează în condiţii care necesită eforturi pentru a supravieţui. Deci, există Creatorul sau nu? Dacă totul ar fi bine, atunci am spune, „Mulţumesc lui Dumnezeu.” Dar dacă nimic nu este în regulă, atunci ce poti spune?

Aceasta este problema pe care Baal HaSulam o descrie, înainte sa vorbeasca despre încercările de a o rezolva.

Din Lecţia zilnică de Cabala 7/31/11

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: