În măsura în care avansează, o persoană începe să simtă că tot ceea ce este spiritual este în afara corpului său, în tot ceea ce-l înconjoară în natură, la nivel mineral, vegetal şi animal, la om. Asta reprezintă lumea, zona pe care trebuie să învăţăm a o trata cu grijă şi dragoste ca o mare comoară, astfel încât lumea, care este în afara corpului nostru, să devină foarte importantă pentru noi. Sentimentul de existenţă în corpul fiziologic se produce doar în imaginaţia noastră, printr-o combinaţie de forţe care acţionează asupra noastră. De aceea, noi simţim ca şi cum trăim în corpul material şi, dacă o persoană are aspiraţia de a trăi în afara corpului său, în tot ceea ce-l înconjoară, aceasta este deja nevoia de a simţi sufletul.

După ce a început să lucreze la asta, o persoană vede că trebuie să se concentreze asupra mediului corect, deoarece, prin acesta, poate obţine ajutor şi susţinere. Un astfel de mediu este grupul, în calitate de reprezentant al lumii exterioare, cei care pot să-mi răspundă, să mă seducă, să mă ajute să ies din mine.

Atunci, consider grupul ca salvatorul meu, care-mi aruncă o frânghie ce mă scoate din fântână. Nu mă asociez cu corpul meu şi doresc să ies de acolo, deci, prind frânghia. Grupul, prietenii care sunt alături de mine, mă ajută să mă eliberez din corpul meu. Astfel, lucrând împreună, ne ajutăm, pe rând, să urcăm şi să ieşim din noi înşine. La urma urmei, numai în exteriorul pielii, în afara intereselor sale egoiste, o persoană începe să simtă că grupul nu este o adunare a anumitor oameni, ci sfânta Shechina în care se îmbracă Creatorul.

Corpul este format din Klipat Noga, partea care-mi dă libertatea de alegere şi „pielea de şarpe”, egoismul mai puternic care mă trage înapoi, astfel că, în încercarea de a ieşi, eu sunt în măsură de a aplica un efort suficient, orientat corect.

Graţie dorinţei mele de a ieşi din egoism (dragostea de sine şi toate gândurile pentru interesul propriu), efortul de a ieşi din mine şi gândul la grup şi la lume, trezesc forţa care vine de la grup, de la profesor şi de la Creator, care mă eliberează din această închisoare. Toate astea sunt datorate muncii reciproce, în grup, cu profesorul şi cu cărţile, datorită studiului şi diseminării, care sunt toate mijloacele în care forţa Creatorului se îmbracă şi mă ajută să ies din mine.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.03.2013, Shamati #36

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul | Add Comment →