Incapatanatea Are Intotdeauna O Limita

Intreaga umanitate este pusa in fata unei alegeri. Noi am avansat in egoismul nostru pana cand acesta ne-a inchis intr-un sistem integral in care suntem total interdependenti. Prin urmare, lumea de astazi a devenit globala adica, conexiunea dintre noi a devenit universala si reciproca, si noi nu putem face nimic sa impiedicam asta.

De aceea ne pierdem abilitatea de a controla acest fel de lume. In fond, ea devine similara sistemului superior, si aceste doua sisteme exista in paralel unul cu altul. Unul este un sistem al conexiunilor rigide, mutuale, asemeni Malchut a Lumii Atzilut sau a Lumii Infinitatii, care se afla deja in starea viitoare corectata. Si al doilea sistem este starea noastra prezenta in care noi, egoisti, ne confruntam unul cu altul.

Daca noi am fost doar egoisti individuali, atunci fiecare dintre noi ar experimenta mici probleme si ghinioane, insa am sti cum sa le rezolvam. Totusi, astazi, cand dezvoltarea noastra ne-a adus la o stare in care acest intreg sistem este blocat si inchis in mod rigid, noi nu stim ce sa facem.

Fiecare dintre noi  nu mai este capabil sa faca fata problemelor din viata sa. Criza este prezenta peste tot: de la vietile noastre private de familie, la munca, si cu noi insine, pana la criza globala a societatii, culturii, si chiar a ecologiei, adica in natura din jurul nostru.

Criza este pe cale de a fi revelata peste tot- in interiorul omului si in exteriorul sau. Si acesta nu stie cum sa faca fata acestui lucru deoarece se afla intr-un sistem inchis, integral. Si acum nu ne-a ramas alta posibilitate; Sub presiunea suferintei, treuie sa gasim o conexiune intre noi care va fi similara cu sistemul superior astfel incat aceste doua lumi, cea de sus si aceasta lume, sa se potriveasca una cu alta, pana cand se vor uni complet, intr-un intreg.

Cum ne stabilm granitele proprii catre care dorim sa avansam in directia acestei corespondente. Insa in masura in care nu dorim sa avansam, aceasta „reticenta” se va intoarce la noi sub forma suferintei. De exmplu, in concordanta cu programul creatiei, cu cronometrul care ne arata cum s-a dezvaluit cursul dezvoltarii, eu trebuie sa fiu deja la un anumit nivel, de exemplu, trebuia sa ma apropii pana acum cu „10 centimetri” mai aproape de spiritualitate.

Si intreaga lume trebuie sa avanseze in acest fel chiar daca exista oameni diferiti in ea. Unii inteleg mai bine lucrurile, si altii- mai rau, si altii nu simt inca nimic. In fond, asa cum intreaga natura consta in diferite niveluri:mineral, vegetal, animat, si uman, aceeasi diviziune exista de asemenea si in om.

Insa intreaga lume, intreaga sa masa, trebuie sa acum sa faca un pas inainte. Si daca nu vrem sa facem asta, atunci aceasta delta, lipsa noastra de progres, va fi simtita in noi intr-o forma negativa, ca suferinta. Insa suferinta ne va impinge in continuare sa avansam.

Asta inseamna ca nu veti putea fugi de aceasta munca. Motorul continua sa ruleze, si daca inca nu doriti sa munciti atunci in loc de „-1” veti primi „-2” si apoi „-3” si tot asa, pana cand veti ajunge la suferinte enorme pe care nu veti mai fi in masura sa refuzati sa le clintiti din loc.

Incapatanarea are intotdeauna o limita. In realitate noi suntem foarte sensibili la placere si durere pentru ca vointa de placere este cea care conteaza. Deci, nu exista nici o indoiala ca lumea va avansa.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 7/29/11, Shamati, Shamati #39

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed