Locul unde pacatosii se retrag

Noi lucrăm asupra problemei noastre, dorinta de a ne bucura.Trebuie să crească tot timpul pentru ca noi să crestem, crenâd forma de daruire si echivalenţa cu Creatorul deasupra acesteia.

De aceea  experimentam cresterea dorinţei ca pe un dezastru. Ea vine atunci când o persoană este gata pentru ea. Este scris, ” vai de cei care vin la păcătoşi, pornind cu neprihanire.” Cu alte cuvinte, forma negativa devine dezvăluita în cei care obisnuiau sa fie drepţi, care au făcut o ascensiune şi s-au pregatit.

Incepatorii care nu înţeleg metoda încă sunt luati prin surprindere de aceasta, „De ce, după toate eforturile pe care le-am făcut, eu ma confrunt cu astfel de stări negative?” Dintr-o data inspiraţia a plecat şi se simte o indiferenta faţă de tot . Cu toate acestea, cu experinta vine înţelepciunea  si  o persoană îşi dă seama că drumul inainte se găseşte prin coborari şi opoziţia faţă de înclinaţia egoista.

Scopul spiritual va rămâne mereu o întrebare pentru mine, „De ce avansez?  Merită să merg împotriva egoismului meu, naturii mele? Este normal să lucrez  în astfel de coborari mari, fără nici o aspiraţie sau motivatie? „O persoana se simte mizerabila şi neajutorata, şi experimenteaza starea sa ca fiind nedemna şi nemeritata.

Aceasta este exact locul despre care este scris, „ Cei drepţi vor merge în locul în care păcătoşii se retrag.” Intreaga chestiune este că trebuie sa iesim din natura noastră . Nu trebuie s-o hrănim sau sa tindem spre ea, ci sa crestem în scopul de a ne ridica deasupra ei. De fiecare dată când o persoană s-a pregătit pentru a creste, i se trimite o nouă „impovarare a inimii”, aşa incat ridicarea sa fie chiar mai mare. Acesta este modul în care face progrese pe calea spirituală.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 1/5/11, Scrieri de Rabash
Trad

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: