Tema Conventiei noastre este “Unitate- Viitorul Lumii.” Sunt foarte miscat pentru ca dupa multi ani de studiu al Cabalei, unitatea lumii si nevoia pentru aceasta incep sa devina in sfarsit  aparente.

De-a lungul a miliarde de ani de dezvoltare a lumii noastre, la fel de bine ca si in procesul multor evenimente inainte de conceperea ei totul a progresat precis spre acest punct – punctul realizarii nevoii de unitate. Abia acum incepe sa se trezeasca, sa fie exprimata si sa arate necesitatea sa. Iar tu si cu mine suntem in centrul acestei realizari.

Totul a inceput cand singura forta a naturii, forta daruirii, sau Creatorul, care sunt acelasi lucru, au inceput sa actioneze, emanand si creand materia. La inceput a facut materia spirituala, insemnand dorinta: dorinta de a fi umplut, dorinta de dezvoltare, dorinta de a se simti pe sine si totul din jur.

Aceasta dorinta s-a dezvoltat sub influenta fortei initiale, forta naturii. Fazele dezvoltarii sale sunt numite “Cele patru faze ale expansiunii Luminii Directe.”

Intregul scop al dezvoltarii creatiei, sau dorintei, se afla in a il face similar intregii naturii, a se ajunge la o buna armonie, sau in alte cuvinte, sa atinga echivalenta si adeziunea cu Creatorul pentru ca adeziunea este atinsa prin echivalenta de forma. Este necesar pentru materie, insemand dorinta care este opusa Luminii, opusa calitatii daruirii, ca eventual sa treaca prin toate fazele dezvoltarii sale si sa realizeze ca cea mai inalta si mai buna stare este similaritatea cu Lumina, similaritatea cu natura perfecta, armonizarea cu ea si unirea cu ea.

Oricum, pentru a obtine aceasta stare, este necesar ca la inceput sa simti ca esti total opus ei, insemnand sa te  exeprimentezi pe tine intr-o calitate care este complet opusa Luminii, sa experimentezi egoismul, cruzimea, dorinta de a te gandi doar la tine insuti, senzatia sinelui tau, incapacitatea de a simti pe altcineva sau sa te gandesti la altcineva decat daca este pentru binele tau, decat daca iti aduce un beneficiu personal, decat daca inseamna sa ii folosesti pe ceilalti. Acesta este felul cum calitatile care sunt cele mai opuse Luminii trebuie sa fie exprimate in creatie.

In lumea noastra aceasta creatie este omul, care trece printr-un numar enorm de faze de dezvoltare prin cursul istoriei, pana cand atinge senzatia, si cel mai important, realizarea ca este total opus fortei naturii. Acesta este un proces foarte dificil si intins. De-a lungul a sute de mii de ani ne-am miscat mai departe si egoismul gradual  a crescut mai  puternic in interiorul nostru. Extern vedem cum omul s-a dezvoltat in forma sa sociala pana cand a atins starea actuala. Precum un intreg, acest egoism, aceasta dorinta, constant ne-a impuns inainte pana un momentul prezent.

Si acum, intr-un tarziu, incepem sa fim convinsi ca acest egoism, aceasta natura pe care o avem este de fapt dusmanul nostru, singurul nostru dusman. Separandu-ne unul de celalalt,literar, ne privam de oportunitatea de a exista normal, chiar si la nivelul acestei lumi materiale.

Am devenit din ce in ce mai mult inchisi in ea, cruzi, separati, inspaimantati, si luam o atitudine defensiva, privandu-ne astfel pe noi insine de o viata normala si pierzand sensul existentei. Si intr-adevar:  De ce sa traim? Doar pentru a ne apara si proteja pe noi insine? Doar pentru a ne plasa pe noi insine intr-un fel de granite si sa traim intre ele pentru o oarecare durata de timp cu un oarecare nivel de confort si siguranta? Si asta e tot?

In acest fel omul simte in aceasta lume cum, cu timpul, devine din ce in ce mai rau prin natura sa. Noi il facem in acest fel. Egoismul nostru ne impinge la asta.

In final, toate acestea sunt exprimate ca o criza imensa. In unele tari criza este simtita mai mult, iar in altele – mai putin dar se indreapta spre varf. Indiferent cat de mult o mascam, nu putem face nimic in legatura cu asta. Devine exprimata in economie, in structura sociala, in scaderea rolului familiei si in toate problemele care se ivesc in societatea noastra, precum criza in educatie, droguri, terorism si asa mai departe.

In toate campurile de activitate ale omului se infrunta numeroase crize, dar in final e doar o criza a opozitiei noastre la natura. Si natural poate fi corectata doar la aceasta esenta.

Nu o putem corecta in alt fel. Observam cum liderii guvernamentali incearca, cum autoritatile sunt incapabile sa faca ceva si chiar tiranii care folosesc banii si armatele care sunt la dispozitia lor, sunt incapabili sa schimbe ceva. Lumea se indreapta cu asprime spre o mare divizare. Forta si puterea incearca inca sa pastreze lumea intre granitele anteriaore, dar nu mai sunt capabile sa faca asta.

Din prima lectia a Conventiei de la Moscova 6/10/11

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica | Add Comment →