Lipsa echivalenței de formă generează o nouă categorie, conștientizarea. Încep să percep cine sunt atunci când nu mă simt bine și încerc să mă lămuresc: Ce anume nu îmi place și de ce mă simt rău? Apoi încep să caut sursa acestui rău, de unde vine el?

Toate cele 125 de trepte se bazează pe lipsa echivalenței de formă, care, în mod constant, dau naștere întrebărilor: Ce este această muncă și cine este Creatorul, de care trebuie să ascult? Faraonul ne pune într-una aceste întrebări iar noi, căutăm să găsim răspunsuri. Acesta este modul în care Creatorul se joacă cu noi, din ambele părți, învățându-ne să fim mai sensibili la intenția de a primi pentru a dărui.

De la un nivel la următorul, Creatorul ne dă o senzație mai puternică a lipsei echivalenței de formă. Dacă, la început, mă simt bine sau rău doar în funcție de criterii corporale, judecând doar după măsura în care reușesc să fur de la ceilalți, acum judec binele și răul în funcție de intențiile mele cu privire la Creator sau la persoana de la care am furat, cândva.

La început am furat fără să observe cineva și fără să mă gândesc la ceea ce am făcut. Apoi, continuând să fac același lucru, încep să simt că iau ceva de la altcineva. Mai târziu încep să mă simt rușinat de furt, de faptul că iau ceva de la un străin. Apoi conștientizez tot mai mult ceea ce se întâmplă, astfel încât să nu mai simt nevoia de a lua ceva din ceea ce nu îmi aparține, ci, atunci când privesc procesul, să mă simt ca și când aș fura și, în plus, să nu fiu de acord cu furtul.

Ulterior, continui să mă corectez; nu îmi permit să fur și nici măcar să mă gândesc la furt, iar acest gând apare foarte rar. În interiorul meu, devin tot mai pronunțate diferite discernăminte spirituale, cu privire la aceasta. Atunci Creatorul ne derutează și crează diferite întreruperi, iar toate acestea sunt clarificate doar în gând.

La un moment dat ajung într-un punct în care chiar și un simplu gând despre folosirea altora mă face să mă simt rău: dacă dintr-o dată, mă gândesc că un altul va fi bolnav în locul meu, sau că altul se va simți rău în locul meu. Sunt șocat la gândul că aș putea profita de pe urma altuia.

Acest gând rămâne, dar devine înșelător, ușor și interiorizat. Răul față de ceilalți rămâne până la finalul corecției, dar de o calitate deosebită,  deoarece noi corectăm spargerea vaselor. Ne ridicăm de la nivelul simplu, meschin și grosolan, de exploatare a altora, la acela al exploatării sofisticate, viclene, care face rău chiar rădăcinilor. Așa după cum se spune, ”acela care este mai mare decât prietenul său, dorința lui este mai mare decât a prietenului său”, ceea ce înseamnă că egoul său este de o calitate mai înaltă.

Încă mai ai o intenție slabă, egoistă, dar ți se pare că este imensă, nu ca ”grosimea unui fir de păr” ci la fel ca ”grosimea funiilor de căruță”. Corectia se face prin ridicarea deasupra egoului tău, dar dorința de a-i folosi pe ceilalți este reînnoită la fiecare nivel și devine tot mai vicleană și mai ascunsă în interiorul tău. Aceasta este munca noastră, iar principalul laborator pentru aceasta este grupul, în care îți poți clarifica rapid atitudinea față de ceilalți.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala/11/2012, “Poarta intentiilor”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →