Luăm în considerarea numai cantitatea dorinţelor şi plăcerilor, fără a examina calitatea lor. În vânătoarea fără sfărşit a plăcerilor, omul începe în mod inevitabil să ajungă la întrebarea: De ce am nevoie de asta? Care este menirea vieţii?

În trecut nimeni nu se gândea la asta, cu excepţia unor puţin filozofi, dar astăzi o mulţumie de oameni se întreabă: De sunt aici? Pentru ce este această lume? Ce este în ea?

Este o întrebare calitativ diferită, o întrebare esenţială. Astăzi, o vânătoare eternă pentru plăcere face ca omul să reflecteze la ea la un nivel mai înalt: El vrea să ştie care este menirea vieţii lui.

Eşuând să păstrez plăcerile şi străduindu-mă să găsesc altele noi, alerg în jur ca o veveriţă în cuşcă. Plăcerile pot să nu înceteze niciodată, totuşi eu mă ridic până la urmă de la nivelul animal la cel uman şi mă întreb: Pentru ce?

Noi înşine nu observăm aceste schimbări calitative în dorinţă. S-ar părea, cum pot să mă simt nefericit dacă fiecare zi îmi aduce mai multe oportunităţi de a mă bucura? Totuşi, o anumită tendinţă este ascunsă înăuntru şi de asta o eră vârstă este numită era depresiei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2011 din Principiile Educaţiei Globale

Filed under: Egoism, Lectia zilnica | Add Comment →