Dacă suntem în dorința noastră de a primi, nu simțim că există altceva în afara dorinței noastre. Înțelegem doar că există un vid în noi, care trebui umplut și care simte că este gol. Atâta timp cât dorința noastră nu primește toată împlinirea, nu se calmează. Este ca strigătul unui copil care nu se calmează până când nu primește tot ce are nevoie.

Cum putem învăța o asemenea dorință să primească o altă plăcere, plăcere din dăruire? Nici măcar nu înțelege ce este asta și nu poate simți și face așa ceva. Dar, gradual, începem să o învățăm, conform cu un plan.

Întregul studiu se bazează pe abilitatea de a suferi, pentru că dorința trebuie să renunțe la împlinirea sa, să renunțe la dorința de împlinire pentru ea însăși, mândria de sine, invidia, respectul și controlul, adică independența ei.

La început, omul crede că se se poate corecta el însuși, până când vede că este imposibil și că asta se poate realiza doar de către forța superioară. Învață tot timpul din căderi. Astfel, este învățat că ar trebui să își aplece capul și să ceară, să ceară singurul lucru pe care nu îl vrea. Apoi primește ajutor și se schimbă, devenind opusul, începând să se bucure de ceea ce ura înainte.

Trebuie să trecem prin acest întreg proces în înțelegere, în recunoaștere, în sentimente și minte, în conștiința noastră. Tot de ceea ce erai mândru înainte și era considerat respectabil, acum pare opus, iar tu descoperi inferioritatea și neajutorarea ta. Dorința de a primi, care nu știe nimic altceva decât să se împlinească ea însăși, simte toate astea atunci când învață despre o metodă total nouă.

Acest proces are loc conform a trei simboluri: Pesach (Paște), Matzah și Maror (ierburi amare). Este numit Pesach din rădăcina ebraica a cuvântului a sări, așa cum omul sare constant dintr-o parte în alta și astfel întoarce mica sa măsură a primiri în dăruire. Face asta prin Matzah, „pâinea durerii”,deoarece nu are altă hrană și este de acord să achite pentru ce primește din dăruire.

Omul ridică constant importanța dăruirii, în timp ce dorința lui de a primi primește numai ”ierburi amare”. Astfel el ridică linia dreaptă, Matzah, peste linia stângă, iarba amară, ca un erou care depășește gustul amar și vrea să îl schimbe în dulcele dăruirii. Atunci ajunge la Pesach, schimbarea conștiinței.

Prin noua atitudine față de dorința de a primi, aceasta nu se schimbă, construiește omul din el. ”Adam”, este ceea ce se construiește deasupra dorinței. Aceste este sistemul care începe să muncească conform cu noul principiu cu aceleași atribute naturale, dar folosindu-le pentru a dărui.

Acest mecanism, care este creat prin asta este făcut din toate acțiunile omului și eforturile acestuia în timp ce depășește dorința de a pirmi, este ceea ce numim Adam. Toate astea sunt făcute prin trei componente speciale care simbolizează sărbătoare elibărării de ego, Pesach, care sunt numite Pesach, Matzah și ierburi amare.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 4/10/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Sarbatori | 1 Comment →