Prabusirea in Gaura Neagra a egoismului, pentru ultima oara

Am primit o întrebare: Cum poate o persoană, care trece prin experienţele crizei actuale, înţelege că se confruntă cu un punct de cotitură, o oportunitate de a se ridica spiritual, în loc de a se deteriora în adancirea infinita a crizei?
Răspunsul meu: Intreaga Creaţie constă în lumină (placere, energia daruirii) şi Vase (Kli) (dorinta de a fi umplute cu lumină). Lumina dezvoltă in egoismul nostru dorinţa pentru stadiul final, cand dorinta incepe sa simta, că este imposibil să fie umpluta cu lumina directa. Cauza consta in faptul că plăcerea anulează dorinţa. De exemplu, atunci când bem, de sete, ne potolim placerea, îndeplinind dorinţa de apă, setea.
Criza actuală ne arată că dezvoltarea egoismului nostru a ajuns la capăt, şi nu putem utiliza în continuare de lumina, pentru a servi egoismului nostru. Cu alte cuvinte, descoperim că este imposibil să mai completam ceva la ego-ul nostru. Şi în timp ce, egoismul,  încă ne mai împinge să facem multe încercări de a o umple, mintea noastră înţelege că este inutil.
Cu toate acestea, noi nu putem exista fără împlinire, şi, prin urmare, suntem obligaţi să urmam ordinele  ego-ul lui, chiar dacă facem acest lucru împotriva noastră. Nu simt nici un entuziasm pentru asta, dar sunt obligat să o fac din cauza influentei mediului. Noi facem acest lucru împotriva noastră şi, prin urmare, ne vom simţi nefericiti şi deprimati. In asta consta si cauza din care oamenii cad pradă drogurilor.
De fapt, aceasta duce la o criză în toate aspectele vieţii noastre. La urma urmei, toată viaţa noastră se bazează pe utilizarea luminii pentru a umple dorinta egoista. În timp ce dorinta conforma dezvoltarii sub influenţa luminii, aspiră să avansam. Simţim că vechea dorinta se indeplineste, se stinge, apare urmatoarea dorinta. Si asta ne ajuta să evoluam.
Dar în momentul în care dorinţa egoista inceteaza a evolua, am descoperit acest gol. Lumina ne arata ca este imposibil de a fi îndeplinita în acest fel. Aceasta este ceea ce noi numim „criza”. Deci, ne oprim din a ne induce în eroare pe noi înşine şi punem in loc de asta, constienta faptului că singura cale de a  simţi viaţa, este prin adoptarea  calitatii luminii – intenţia daruirii şi a iubirii.
Dezvoltarea noastra „pământeana” a luat sfârşit şi, ca mărturie pentru acest lucru, vom vedea multe fabrici fiind închise, deoarece nu este necesar să se producă excesul inutil de mărfuri. Dimensiunea iahtului dvs. şi cifra contului din banca nu mai sunt obiecte ale invidiei.
Oamenii chiar nu mai vad nici o reala sursa de plăcere în lumea actuala. La sfârşitul zilei, nici o stea – indiferent cât e de luminoasa – nu-mi mai pare stralucitoare. Şi “vestejirea”, oboseala noastra, simtindu-ne ca si cum am cădea în Gaura Neagră, anunta aceasta etapa finală a egoismului. Acest egoism a consumat totul, nimic nu ne mai ramane, doar întunericul interior.
Diseminarea inţelepciunii Kabbalah este singurul lucru care ne va oferi posibilitatea de a reconstrui natura – „Şi întunericul va straluci ca lumina.”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed