Noi examinăm iubirea în raport cu ura care se trezeşte într-o persoană, spre sursa răului: dacă poate iubi sursa suferinţelor, în ciuda disconfortului său. Pentru aceasta, trebuie să se izoleze de rău, de locul în care simte suferinţa, ca şi cum nu este natura sa.

Acesta este un punct foarte delicat. În natura noastră egoistă, detest pe cel care-mi aduce suferinţă, sursa răului. Este exact ca şi cum noi căutăm, adesea, a consola un copil care este rănit, ce se loveşte cu capul de masă, spunându-i copilului să lovească, înapoi, masa. Este răspunsul natural şi instinctiv animalic.

Dar munca spirituală a fost destinată corectării omului şi toate corecţiile nu sunt posibile decât dacă simt că cineva îmi face rău şi îmi dau seama că ceea ce vine la mine nu este decât dragoste şi bunătate. Astfel, toate semnele dureroase ar trebui să mă facă să mă concentrez nu pe sursa sentimentului rău, ci pe sursa răului în mine, în locul unde mă simt rău, în înclinaţia mea rea. E acolo unde simt suferinţele, relaţiile proaste şi acolo unde trebuie să mă detaşez, să pun un Masach (ecran) pe asta, o restricţie, astfel încât, în final, va transforma răul în forma opusă.

Ca şi cum aş avea în faţa mea o masă, cu cinci feluri de mâncare şi fiecare are un gust oribil, miroase urât şi pare putred. Nu numai că mâncarea este prea sărată sau prea piperată, dar este toxică. Eu, pe de altă parte, trebuie să corectez vasele de percepţie, astfel încât să mă pot bucura de această mâncare, ceea ce pare, la prima vedere, imposibil. În mod similar, vom atinge, de asemenea, dragostea, deasupra corecţiei vaselor noastre, în care noi simţim ură.

Pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 03.04.2013

Filed under: Egoism, Lectia zilnica | Add Comment →