În loc să existe în această infimă parte a realităţii, când o persoană doreşte să treacă spre a doua parte a sa, partea eternă şi perfectă, atunci ea are mai multe modalităţi de a face acest lucru: învăţător, grup şi cărţi. Învăţătorul explică faptul că există o asemenea oportunitate. El explică cum acest lucru poate fi realizat cu ajutorul unui grup în care fiecare membru se străduieşte să perceapă adevărul, realitatea perfectă şi cu cărţile care vorbesc despre aceeaşi realitate perfectă.

Când noi încercăm să fim împreună, este ca şi cum fiecare persoană iese din sine, din ego-ul său, pentru că trebuie să simtă că există în ceilalţi. Apoi, când încearcă să fie mai presus de sine, în toţi ceilalţi, conectat cu ei, şi citeşte despre percepţia realităţii în dăruire, acesta este modul în care se face pe sine similar cu starea viitoare, ca şi cum ar fi fost deja acolo.

În măsura aspiraţiei sale, evocă de acolo a doua forţă ce există în realitate, puterea de a dărui, pe lângă forţa mică de recepţie dată lui de la natură. Atunci, forţa de a dărui vine şi face modificările în el.

O persoană poate percepe aceste modificări ca pe o forţă de recepţie adiţională care vine spre ea, în loc de o forţă de a dărui care îl schimbă, iar acest tip de percepţie este, de asemenea, corect. Cu toate acestea, în afara acestui fapt, atinge aceeaşi forţă de a dărui. În acest fel, omul avansează, câteodată spre dreapta, câteodată spre stânga, dar întotdeauna condus de aceeaşi forţă de a dărui.

El trebuie să atingă această forţă de a dărui împreună cu forţa de recepţie. Aceste forţe încep să fie descoperite către om ca două linii, cea dreaptă şi cea stângă. Atunci omul avansează, uneori în starea de urcare, alteori in cele de cădere. Nu ştie încă exact ce înseamnă stări de urcare şi cădere şi, până acum, el le identifică în funcţie de senzaţiile sale actuale.

Cu toate acestea, cu cât trece timpul, începe să simtă nevoia de a folosi aceste linii, situându-se între ele. În acest mod, preia controlul asupra lor  şi începe să le combine în linia de mjloc.

În esenţă, întreaga noastră muncă constă în a studia împreună, dorind să ne conectăm unul cu altul în inimile noastre şi aspirând spre unitate mai presus de toate neînţelegerile şi diferenţele, deoarece toate aceste lucruri se referă numai la existenţa noastră animală, care stă aici în această lume. Noi vrem să ne conectăm împreună în dorinţele noastre, în punctele noastre din inimă, mai presus de aceste lucruri.

Când citim Zoharul cu această intenţie, cartea vorbeşte despre stările noastre corectate, despre modul în care descoperim, în conectarea dintre noi,  calitatea de a dărui,  care este aceeaşi cu Creatorul, Lumina, lumea spirituală, lumea superioară.  Din acest motiv, fiecare persoană trebuie să se imagineze în această stare când citeşte Zoharul.

Din lecţia din 12.08.2011, Zoharul.

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →