Fiecare persoană are o obligaţie şi nu există nicio scuză sau indulgenţă în legăutură cu îndeplinirea acesteia: trebuie să aibă grijă de sentimentul de bucurie, încredere şi de forţa care este conţinută în mediul nostru. Nu trebuie să îşi exprime slăbiciunea inerentă din el, sau indecizia din el, chiar dacă încă nu a ieşit afară din ceaţă.

Nu ar trebui să îşi exprime dezacordul, care apare în noi din nou şi din nou, pe măsură ce egoismul creşte. Trebuie să lucrez deasupra egoului meu, să radiez în mod constant încredere, determinare pe cale şi bucurie ca semn al faptului că sunt într-o stare perfectă.

Pare că nu am nimic, dar nu am nevoie de nimic. Vreau doar să fiu într-o stare de pură dăruire. De fapt, indiferent de ce obţin, va aparţine egoismului meu. Numai atunci când mă detaşez de el, când sunt bucuros că este gol şi nu cere nicio împlinire pentru el, atunci încep să obţin lumea spirituală. Această tranziţie se numeşte naştere spirituală. Sper foarte mult că nu vom uita asta.

Rabash a scris următoarele în articolul O persoană va ajuta aproapele:

Fiecare persoană trebuie să dea atenţie şi să se gândească cum să îşi ajute prietenul, evocând o stare înălţătoare în el. În ceea ce priveşte dispoziţia, fiecare persoană poate găsi un loc lipsă în prietenul său, pe care este capabilă să îl umple.

Şi în articolul Scopul Grupului, scrie:

În societate, oamenii trebuie să acorde o atenţie deosebită pentru a se asigura că indiferenţa, neatenţia, nu vor intra în mediu, pentru că distrug totul.

Cine desconsideră ceva pe drum, la studii sau în realizarea măreţiei prietenilor sau a învăţătorului, acea persoană ne face pe noi slabi. De aceea, trebuie imediat să o îndepărtaţi de grup. Este cel mai mare inamic al vostru. Nu îl lăsaţi singur. Lăsaţi-l să se gândească la ce face, să îşi ceară scuze, lăsaţi-l să înţeleagă problema sa şi apoi va fi posibil să îl primiţi înapoi.

O persoană care ne slăbeşte pe drum nu trebuie ţinută în grup nici măcar o secundă. Având grijă de această regulă, ne vom atinge cu siguranţă foarte repede scopul .

From the 5th lesson at the WE! Convention on 4/1/11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment →