Indata ce o persoana cistiga experienta, vede ca nu este capabila sa faca nimic de una singura. Toate notiunile de bine si rau sint construite pe beneficiul personal, si de aceea urcarile si coboririle pe care le-a experimentat, de fapt sint ireale. El a evaluat atitudinea lui buna fata de spiritualitate, ascensiunea interioara, ca pe „zi”, in timp ce atitudinea negativa fata de spiritualitate i-a parut a fi precum „noaptea”. Dar asta este incorect.

“Noaptea” este un stadiu in care persoana face alegeri, stiind cu siguranta ca ele sint egoiste si ca ea este incapabila de a se ridica deasupra egoismului sau. Si daca este capabila, atunci acest lucru se datoreaza doar Luminii care creste incet, din ce in ce mai puternica si ii da asemenea momente. Creatorul ajuta persoana sa „arunce  o privire” inafara sa, si doar atunci ea se contopeste cu daruirea. Aceasta este „zi” pentru ea.

Trebuie sa fiu pregatit pentru „terapia” constanta a Creatorului, care ia raul din mine, ce ascunde grauntele de bine si il transforma in daruire, revelindu-mi noi bunatati. Este imposibil sa exprimi aceste lucruri. Ele vin doar ca rezultat al muncii interioare. Pina atunci, Rabash scrie ca „Nu poti intimpina un prieten” deoarece „prietenul” tau, nu este inca bun. Mai intii trebuie sa dobindesti pacea (Shalom) si perfectiunea (Shlemut) cu Creatorul, si apoi vei atinge impacarea cu „dusmanii” tai, adica te vei intoarce la dorintele tale egoiste deasupra carora ai urcat. Le vei lua si iti vei completa munca cu ele.

Mai intii, persoana isi intimpina „prietenul”, adica dorinta sa, dobindind daruirea de dragul daruirii. Apoi il intimpina deasemeni cu receptia de dragul daruirii, adica se intoarce la dorintele sale si lucreaza cu ele. In acest mod se dobindeste corectia finala.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 1/23/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica | Add Comment →