Scopul dezvoltării egoismului

Adevăratul egoism se dezvoltă în noi atunci când vrem să ne unim. Începe după egoismul obişnuit. Ne urâm unul pe celălalt în mod natural, suntem nerăbdători să fim în avans faţă de ceilalţi şi vrem să ne ridicăm deasupra lor. Acest lucru nu există la nivelul animal, deoarece caracterizează doar nivelul uman: trebuie să ne simţim superiori faţă de ceilalţi cel puţin într-un anumit fel.

Dar atunci când o persoană totuşi vrea să devină una cu ceilalţi, deasupra egoismului ei, ea descoperă resentimente de o magnitudine fără precedent. Înseamnă că forţa care se opune unificării este impregnată în natura sa şi, astfel, chiar atunci când vrea să se unească, o persoană nu poate să facă asta. Dorinţa sa de primire are griă şi se gândeşte la ea însăşi în timp ce îi respinge şi îi urăşte pe ceilalţi.

În ciuda tuturor eforturilor mele de a mă uni cu ceilalţi, eu detectez această forţă, acest egoism adevărat pe care îl definim ca intenţionat. Nu numai că îi răneşte pe ceilalţi, este proprietatea care rezistă unităţii. Numai acest tip de egoism mă conduce la transformare. Simt că asta este exact de ce am nevoie pentru a mă reforma. Este un tip de supliment către starea finală, a patra, a dezvoltării dorinţei.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 3/18/2011 on Principiile Educaţiei Globale

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: