Sfarsitul Dezvoltarii Egoismului

Noi am fost mereu impinsi a inainta in mod egoist de catre natura; pe care am urmat-o orbeste; altfel spus, noi am fost mereu impinsi sa inaintam de catre dorinta noastra de a ne umple si, pe masura ce aceasta dorinta s-a manifestat in noi, ne-am straduit sa ajungem la bunastare, faima, putere, cunoastere- nimic mai mult.

Ca urmare, am ajuns la o anumita satietate, iar egoismul nostru a ajuns la capat; nici nu mai putem spune ca acesta mai creste. Pe de o parte, exista o anumita linie de reevaluare a valorilor noaostre: „Este corect sa continuam sa ne straduim sa inaintam catre dobandirea faimei, cunoasterii, bunastarii si puterii? Este acest proces sensul dezvoltarii noastre?”

Pe de alta parte, noi vedem ca dependenta noastra fata de ceilalti ne obliga sa introducem anumite formule economice internationale, care trebuie sa tina cont de interdependenta noastra, adica, daca eu voi suferi, vei suferi si tu, indiferent cat de egoist ar parea acest lucru acum. Chiar si in prezent, omul incearca sa isi construiasca fericirea pe baza suferintei altora, pe baza principiului puterii si pe baza principiului de a acumula cat mai mult.

Insa, aceeasi Europa este cel mai bun exemplu pentru modul in care dependenta reciproca determina astazi destinele tuturor si este imposibil sa deconectezi pur si simplu o tara de la Uniunea Europeana indiferent cat se mult s-ar dori acest lucru. Poate ca economistii nu realizeaza inca in intregime acest lucru. Noi nu ne putem deconecta de intreaga lume.

Aceasta dependenta exista in interiorul naturii prezente, in interiorul conexiunilor dintre noi. Si economistii care reprezinta doar relatiile noastre externe egoiste, nu le mai pot descrie in acelasi fel ca inainte: ce iti dau, ce imi dai, un procent pentru alt procent, etc. Industria, comertul international si relatiile internationale nu mai pot contiunua sa se dezvolte in acelasi mod.

Noi trebuie sa luam in calcul integrarea lumii.Iar daca nu corespundem acesteia, nu vom mai fi capabili sa intelegem modul in care ar trebui sa avansam in concordanta cu lumea si natura. Astazi noi simtim provocarea naturii, presiunea pe care aceasta o exercita asupra noastra are ca scop sa ne determine sa incepem sa ne schimbam si sa devenim asemenea ei. Acest lucru se intampla pentru prima data.

Daca ar fi sa privim acest proces din punct de vedere ontologic, am putea vedea ca natura ne-a impins tot timpul catre dezvoltarea egoista. Si acum, dimpotriva, ne arata ca dezvoltarea egoista a ajuns la final; cu alte cuvinte, noi am finalizat dezvoltarea nivelurilor mineral, vegetal si animat, datorita faptului ca am fost impinsi in mod instinctiv sa inaintam de catre natura; de aceea nivelul uman de dezvoltare este numit animal.

Acum insa, noi trebuie sa incepem sa dezvoltam nivelul „uman”, in momentul in care intelegem si percepem lumea inconjuratoare in asemenea mod incat incepem sa ne schimbam pentru a ne armoniza cu aceasta. Nici lumea si nici natura nu ne forteaza sa ne schimbam in mod instinctiv, dezvoltam aceste dorinte in noi, care ne obliga sa construim o societate, tehnologie, etc: Acest lucru nu mai exista astazi.

In mod evident, urmatorul nivel al dezvoltarii noastre este atunci cand natura ni se arata intr-o noua cale integrala, in modul in care exista de fapt: Totul este interconectat si exista doar natura. Insa noi, ca si componente ale sale, nu corespundem si trebuie sa ajungem la aceeasi forma integrala in structura societatii: in politica, economie, finante- in totul.

Din KabTV “Criza Globala – Deficitul de Resurse” 01/03/2012

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: