Noi nici macar nu realizam cat de adanc  scufundati suntem in natura egoista.Celulele noastre, corpurile noastre, lumea noastra, gandurile si dorintele noastre si in general tot ceea ce exista este doar egosim si nimic mai mult.

Totul aspira doar sa primeasca, sa absoarba atat de multe  bunatati pe cat posibil pentru propria persoana. Aceasta este natura in care suntem nascuti si in care traim, neavand nici cea mai mica idee ca exista o posibilitate ca orice altceva sa existe in afara de asta.

Cu toate acestea, trebuie sa mergem de la o lume la alta, sau in alte lumi, pentru a obtine o lume noua aditionala datorita careia sa ne dezvoltam pornind de la punctul din inima, sa il dezvoltam intr-un nou “ corp “ spiritual. In esenta, este analog cu actualul nostru corp, care doar ne pare ca fiind ‘proportionat’ dar in realitate este reprezentat de forte si vectori. Dar in loc sa vedem aceasta imagine pe monitorul unui calculator, noi o vedem pe ecranul  tri-dimensional al constiintei noastre.

Noi percepem realitatea pe acest ecran al dorintei de a primi. Tot ceea ce suntem capabili sa primim sau sa percepem cade asupra acestui ecran si se opreste acolo, creand imaginea a ceea ce vedem.

In orice caz, fortele daruirii sunt in totalitate diferite. Noi nu le putem opri cu ecranul dorintei de a primi si de aceea noi nu le percepem. Doar creand un ecran in dorinta de primire vom putea revela a doua jumatate a realitatii. Noi nu vom simti jumatate cu adevarat ci aproape 100% din tot ceea ce exista. Oricata cantitate a Luminii,acest nou ecran, intentia de a darui,  va inceta, acesta este genul de imagine pe care o vom vedea pe el.

Este foarte dificil sa incepi sa construiesti un al doilea “ corp”  din punctul tau din inima. Pentru a face asta trebuie sa intri intr-un grup, precum in uterul mamei si sa incepi sa te dezvolti in el. Asta pare foarte respingator si ireal unei persoane. Intreaga lume este opusa acestuia si de aceea el nu se  gandeste la asta sau nu ii atribuie nici o semnificatie.

Din acest motiv ne este noua foarte dificil sa ne concentram pe grup. Orice considera mediul ca fiind important, aceea este ceea ce e important si pentru noi. Daca lumea considera munca in grup ca fiind neimportanta, noi de asemenea uitam de asta in aproape fiecare secunda. Chiar daca noi incercam sa marim  legatura  conexiunii, sa tinem de ea si sa o mentinem in gandurile noastre, continua sa ne para ca fiind infantila, nerealista si naiva, si asta pentru ca nu este importanta nici lumii intregi. Si vice-versa, daca cel mai nereal lucru devine important pentru toata lumea, apoi noi ne vom gandi la el, vom vorbi despre el si vom aspira la el.

Din acest motiv avem nevoie de “ opinia sociala”, confidenta, influenta reciproca care ne convinge ca facem ceva real si de aceea lumea noastra nu merita  absolut nimic.Ce avem noi aici in afara de o viata trecatoare plina de suferinta? Daca nu existam pentru unica oportunitate de a dobandi eternitatea, viata perfecta pe parcursul acestui timp, atunci nu ar fi fost nici un folos al lumii asteia pentru noi sau pentru copii nostri.

Din Lectia a 5 a Conventiei WE! 4/1/11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →