Care este conexiunea dintre ura fata de rau si salvarea de rau? Pe de o parte, find simple fiinte umane, intelegem ca atunci cand urasc ceva ma departez de el. Asta ma pazeste si ma protejeaza, ma ajuta sa fiu in siguranta fata de rau. Dar asta nu functioneaza in spiritualitate. Acolo trebuie sa trezesc lumina superioara pentru a ma corecta.

Exista o alta instructiune pentru a intelege asta care indica ca lumea este creata pentru 2 stari, fie nivelul, perceptia si intelegerea raului absolut fie starea de bine suprem. Nu exista nici o alta optiune. Cu alte cuvinte, lumea este creata fie pentru pacatosii absoluti fie pentru cei drepti in totalitate; este una sau cealalta, nu exista o a treia optiune. De aceea este mai rau sa fii un drept incomplet decat un pacatos complet. Cum poate fi asa? -Asta este scris. Deci ce ne arata invatatorii?

Adevarul este ca ei scriu aceea ca din perspectiva Creatorului nu este nimic in lume care ar putea avea inteles dublu, putin bine cat si putin rau. Din punctul de vedere al Creatorului exista doar absolutul- fie bine suprem fie absolut rau, altfel spus daruire absoluta sau receptie absoluta.

Si din acest motiv, cand o persoana doreste sa avanseze catre scop, nu are nici un drept sa accepte ca este si putin bine si putin rau in ea! Aceasta este cea mai proasta calitate, cea mai rea stare!

Acceptand-o este o calitate rea. Aflandu-te in aceasta stare si consolandu-te ca nu este nimic oribil despre asta este o starea rea: e putin din asta si putin din cealalta in mine. Nu sunt mai bun sau mai rau decat ceilalti, sunt asa sau asa. Cand ma consolez cu asemenea ganduri nu voi fi capabil sa ating starea de pacatos absolut sau drept absolut.

Cand dau gres in a atinge aceste stari, raman suspendat undeva si imi lipseste punctul de sprijin pentru avansare.

Din perspectiva Creatorului nu e nici o diferentta intre bine si rau. Nu exista un  inteles dublu din punctul Sau de vedere: absolut totul este bun.

In starera noastra, in lumea noastra cand o persoana incepe sa perceapa ca totul vine de la Creator, atunci el deja isi analizeaza atitudinea sa fata de lume. Daca totul vine de la Creator, fie percep ca lumea vine de la o sursa buna, eterna, perfecta sau ca lumea e plina de suferinta, contradictii si lipsita de sens. Si daca e asa atunci nu cred, nu stiu si nu inteleg ca lumea este cu adevarat eterna, perfecta si buna  precum Cel care a creat-o si desavarsit-o.

De ce avem nevoie de astea? Cand, de la inceput percepem lumea ca perfecta, buna, eterna si plina de Lumina atunci problema este in noi, in perceptia noastra asupra lumii, in senzatiile noastre. Cand simt ca e opusa acestei desavarsiri pe care sunt capabil sa mi-o imaginez, atunci ma evaluez pe mine, calitatile mele ca fiind opuse si egoiste. Cu toate acestea cand nu vad nimic bun in lume, atunci sunt un pacatos- nu justific Creatorul, Il acuz pentru ca a creat acestea. Iar daca nu simt nici unul din lucruri atunci nici macar nu confirm faptul ca El exista si ca a creat si mentine toate acestea; cu alte cuvinte neg prezenta fortei superioare.

O persoana trebuie sa inteleaga clar aceasta atitudine fata de lumea din care vine si cum este el in relatie cu Creatorul.

Lectia 5 de la Conventia Vilnius 25/3/2012

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie | Add Comment →