Exista doua corectii perpetue: 1. Intoarcere prin teama si 2. Intoarcere prin iubire. In prima faza lucrez impotriva egoismului meu, cladindu-mi atitudinea fata de aproapele meu, mai presus de egoism. Nu conteaza cat de mare este egoismul meu si ce placeri sunt dezvaluite in el, eu sunt mereu deasupra lui.

Atitudinea mea fata de aproapele meu este masurata prin abilitatea de a ascede peste un anumit grad al egoismului. De aceea, aceasta corectie este numita “intoarcerea prin teama”. Eu urca pe scara de pe care a coborat sufletul meu si, astfel, ma intorc in Lumea Infinitului. Se intampla prin teama, sau constient, deoarece dorinta mea egoista urla in interiorul meu si ma impinge in afara drumului, in timp ce imi cladesc urcarea in teama, ingrijorare si in opozitie cu ea.

In faza a doua, intoarcerea prin iubire, egoismul meu nu mai rezista. Nu ma lupt cu temerile de a cadea din ea, ci dimpotriva, obtin dorintele  aproapele meu ca si cand ar fi ale mele. Aceasta munca are loc, de asemenea, deasupra dorintelor, insa ele sunt dorintele altora, pe care le  percep ca fiind ale mele.

De exemplu, obisnuiai sa-i urasti pe ceilalti, dar acum descoperi ca ei sunt chiar mai apropiati de tine decat esti tu insuti, asemeni copiilor tai, de dragul carora esti in stare sa renunti la intreaga ta viata. Realizezi, inca o data, ca doar egoismul vorbeste in sinea ta, desi acum este atintit spre ceilalti. Asta pentru ca ei sunt tu si chiar mai mult de atat.

Astfel, procesul corectiei are loc, totdeauna, deasupra dorintei de placere. Alegerea se face doar cu privire la felurile dorintei: a ta, sau a “altora”. Noi muncim mereu prin metoda credintei (daruire, influenta) deasupra ratiunii (primire).

Din prima partea a Lectiei zilnice de Cabala 10/7/10, “Cel vituos se simte bine si cel virtuos se simte rau”

Filed under: Egoism, Iubire, Lectia zilnica | Add Comment →