Totul se va clarifica în cuget

Noi avem dorință și gândire. Dacă am avea doar dorință, am face totul orbește, fără autocontrol, precum în natura neînsuflețită, vegetală și animală, în care singurul gând este cum să se împlinească dorința.

O persoană care s-a dezvoltat până la nivelurile neînsuflețit, vegetal și animal se gândește numai cum să obțină ceea ce își dorește. Există diferite feluri de oameni: isteți, energici, violenți, timizi, curajoși, etc. – dar fiecare vrea să-și îndeplinească dorințele, de la mic la mare, de la bebeluș la bătrânul care își ascunde dorințele. În fiecare este gândul cum să-și împlinească dorințele, pe orice cale posibilă.

Așa ne dezvoltăm în simțire și gândire, ca un animal, până când punctul din inimă este revelat în noi și începe să întrebe: pentru ce toate astea? De ce? Din acel moment începe adevărata cunoaștere; când încep să întreb despre esența dorinței mele: la ce-mi folosește aceasta?

Asta nu este simplu. Oamenii ajung să studieze, devin un grup, dar pot trece ani până când ei încep să-și pună această întrebare, adică până când ei vor să-și cunoască dorințele: de unde vin ele? Ei încep să caute cauza, rădăcina, originea.

Atunci ei înțeleg că gândirea le-a fost dată pentru a ajunge la Creator analizându-și dorințele. Dacă eu, prin intermediul gândirii, îmi percep în mod corect dorințele, pot ajunge la originea lor, voi înțelege cine mi le trimite și de ce, ce vrea de la mine, și cum ar trebui să-L privesc.

Prin grup și chiar și direct, încep să-I cer să-mi schimbe dorința: “Tu mi-ai dat o asemenea dorință, dar eu cer una diferită!” atunci voi fi cu adevărat capabil să o schimb. Gândirea ne este dată astfel încât datorită ei noi vom fi capabili să ne cunoaștem dorințele și să cerem altele noi.

Gândirea există pentru ca eu să-mi pot da seama și să-mi dovedesc că nu pot face nimic cu dorințele mele! Chiar dacă aparent reușesc să trec peste ele, nu este așa, eu doar înlocuiesc o dorință cu alta, care este tot egoistă: dorință de respect, control, și orgoliu. Eu pur și simplu găsesc altă dorință care o învinge pe prima și schimbă valorile.

Ca rezultat al gândurilor mele, sau sub influența anturajului, eu încep să-mi imaginez că altă dorință este mai importantă decât cea pe care tocmai am avut-o. Și astfel mă hotărăsc să o înlocuiesc cu alta. Acesta este jocul egoismului. În acest mod pot înlocui oricare dintre dorințele mele.

Dar pot înlocui cu adevărat dorința numai sub influența anturajului care îmi va da alte valori. Atunci, ca rezultat al influenței sale, voi cere Creatorului să-mi schimbe dorințele. Aceste dorințe pot fi deja supranaturale pentru mine, adică împotriva ego-ului meu.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 30.12.2011, Scrierile lui Rabash

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior:

Articolul următor: