Nu ne mai putem dezvolta mai departe in mod egoist. Egoismul s-a transformat deodata in dusmanul nostru. Cineva se poate intreba: “Cum adica? Hai sa continuam sa dezvoltam tehnologia, cultura si stiinta, sa calatorim pe alte planete. Cererea pentru noi frontiere poate fi fara de sfarsit”.

Problema este ca sfarsitul scopului, telul si Gandirea Creatiei sunt diferite. Natura functioneaza astfel incat, dupa atingerea starii finale de egoism, incepem sa suferim in mod inexplicabil din cauza egoismului nostru si nu mai vrem sa evoluam deloc.

Altfel spus, ajungem la o criza certa care ne spune ca egoismul s-a sfarsit. Este sfarsitul tau, nu mai ai nimic in plus de facut. Nu vei mai fi capabil sa evoluezi in interiorul lui si sa-l umpli; nu vei mai fi capabil sa ajungi sa te simti comfortabil in el. Te vei simti gol, sfarsit si trecator.

Este o provocare menita sa ne faca sa ne ridicam la nivelul urmator – nivelul Creatorului, Naturii Superioare. Este un prag pe care lumea l-a atins astazi in conformitate cu predictiile tuturor Cabalistilor. Indiferent daca ne place sau nu, egoismul ne va demonstra insignifianta si inabilitatea lui de a ne mai produce implinire; va deveni pentru noi “ajutor prin impotrivire”. Nu ne va mai da ceea ce ne dorim nici acasa, nici la munca, nu ne va mai aduce nici sanatate, nici siguranta. Cel mai important, nu ne va mai ajuta sa raspundem la cea mai presanta intrebare: “Pentru ce traim?”

Pusi in fata acestei intrebari, intregul nostru “eu” devine sters. Este cea mai importanta si cea mai dramatica intrebare care imi anuleaza “eu-l”, mandria, existenta si esenta: “Cine sunt si pentru ce exist?” O insecta sau un animal nu se preocupa de asta, ei pur si simplu exista, si se simt pe ele insele implinind programul din interiorul lor. Eu nu pot sa fac asta, sunt mai nenorocit decat ele.

Noi am continua sa existam ca si inainte daca ar fi fara Programul Superior de dezvoltare. SUA, cu societatea ei de consum si cu capacitatile nelimitate ale Hollywod-ului a parut in intregime naturala; umanitatea s-a obisnuit sa gandeasca ca acesta este viitorul nostru si nimic nu ne va limita. Dar, s-a dovedit ca sfarsitul vine foarte repede si definitiv.

Acest fapt trebuie sa-l trezim, fiindca nu-l putem ignora. Trecem printr-o criza globala, o criza intre atitudinea fata de noi insine si fata de Natura. Nu este temporara si nu are alternative. Am folosit pornirea de revolutii care au condus la reforme sociale, am incercat sa facem ceva cu noi insine si cu mediul, sa schimbam ceva in mai bine. Acum nu mai avem unde sa ne intoarcem. Simtim ca nici macar nu mai avem dorinta de a schimba ceva.

De fapt, aici este criza. Pe de alta parte, acesta este nivelul de la care incepem sa urcam catre Lumea Superioara. Umanitatea, candva un strat social, incepe sa realizeze, incepe sa simta incet, incet, ca se apropie de recunoasterea tranzitiei spre starea urmatoare.

Acum, noi suntem primii care am intrat in aceasta stare. Ceilalti ne vor urma, si putem vedea asta cu fiecare zi care trece, din ce in ce mai multi oameni incep sa inteleaga cel putin scopul pe care il urmarim, si daca nu il accepta, cel putin il au in vedere.

Problmele lumii si solutia noastra devin din ce in ce mai apropiate, si asta face ca solutia noastra sa fie mai pe inteles.; oamenii apleaca urechea la ea. Desi schimbarea necesita o revolutie interioara extraordinara atat in inima cat si in minte, pentru ca umanitatea sa ajunga la o noua stare, procesul s-a desfasurat destul de rapid pe parcursul a cativa ani.

Umanitatea nu a travesat niciodata pana acum schimbari atat de drastice. Cabala a intrat in domeniul public numai cu zece ani in urma si priviti ce s-a intamplat. Evenimentele sunt in curs de dezvoltare intr-un ritm furios.

Cel putin cativa ani trebuie sa mai treaca pana cand ne vom putea adresa lumii si ea sa ne asculte.

Lectia a doua din Conventia de la Berlin 1/28/2011

Filed under: Egoism, Lectia zilnica | Add Comment →