Cu atitudinea noastră, noi distrugem lumea. În fiecare zi, înregistrăm noi specii de animale și plante care dispar în întregime de pe suprafața pământului.

Lumea devine mai săracă în fiecare zi, pierzându-și diversitatea formelor. Chiar dacă nu le eliminăm direct, le creăm condiții în care ele pur și simplu nu pot exista. Unii spun că situația devine ireversibilă.

Și numai prin aceste rezultate regretabile, vedem că am făcut ceva greșit. De fapt, am crezut că avem dreptul să facem orice vrem cu natura. Am facut asta, în loc ca la început să examinăm natura și pe noi înșine, să vedem unde ar trebui să îndreptăm forțele pe care le avem.

Ar trebui să schimbăm mediul sau să ne schimbăm noi înșine, prin metodele unui mediu corect? Aici se află întreaga diferență între abordarea corectă și cea greșită. Fie încerc să repar totul și lumea, și să fac pe toată lumea să imi facă pe plac, fie realizez că tot ceea ce nu îmi place în această lume este de fapt ceva ce trebuie să corectez în mine însumi.

Egoismul este înăuntrul meu. De aceea, am nevoie de Lumina care Reformează pentru a-l corecta. Aceasta este fundația unei abordări corecte.

Omenirea a început să fie de acord cu asta doar recent; a început să înțeleagă faptul că lumea este un sistem închis, în care totul este integral conectat. Foarte mult timp va trece însă din momentul în care începem să vedem asta până când acest lucru ne va face să ne schimbăm.

Suntem la fel ca un copil mic, încăpățânat, care vede că face ceva rău, dar totuși continuă să o facă, primind de fiecare dată o lovitură. Îi va lua ceva timp până când, în final, se va deștepta.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 12/21/10, „Pacea”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica | Add Comment →