Fiecare persoană trebuie să simtă influenţa mediului asupra sa în fiecare zi, nu doar la un eveniment de la Congres unde este atât de inspirată încât pare că se ridică deasupra sa, iese în afară şi este inclusă în dispoziţia comună, uitând de ego. Trebuie să dăm întregii lumi senzaţie încrederii, inspiraţiei, ascensiunii şi aspiraţiei către scop. Altfel, cum sfătuim lumea să se alăture binelui?

Totuşi, aud de la mulţi oameni că ei experimentează căderi şi dezamăgiri. Asta înseamnă că aşteptăm să primim ceva pentru acţiunile noastre, dar nu primim şi atunci dispoziţia noastră este ruinată. Totuşi, o persoană care doreşte să dăruiască (Hefetz Hesed) este bucuroasă cu soarta sa. Ce are ea? Nimic! Nu are nici măcar o cămaşă pe spate, ca în fabula despre omul drept care trăia în pădure. Asta înseamnă că nu este îmbrăcat în Lumina Hochma.

Nu are Lumina Hochma sau altă împlinire, totuşi este bucuros pentru că s-a ridicat deasupra egoului său. Aceasta este corecţia pe care trebuie să o obţinem mai întâi. Evident, Creatorul nu va dărui niciodată persistenţei noastră încăpăţânate şi nu va deveni revelat. Revelaţia Lui înseamnă corecţia noastră. Dacă obţin corecţia care este numită primire de dragul dăruirii, atunci voi începe să îl descopăr pe El.

Sunt acţiunea Creatorului. Şi dacă primesc de dragul dăruirii, atunci aceste acţiune pe care o fac se numeşte Creatorul – forţa Celui care Conduce, care operează înăuntrul celui care este condus. În acest fel trebuie să lucrăm, clipă de clipă, detaşându-ne de dorinţa noastră egoistă din ce în ce mai mult, de calculul: Cât de mult câştig?

După aceea, numai societatea mă poate ţine în spate ca să mă înalţ spre cer şi să nu cad. Numai ea îmi poate da forţa şi stabilitatea care justifică drumul, chiar în ciuda faptului că nu primesc nimic. Mă voi simţii mândru pentru că nu am nimic dar totuşi merg înainte. Pot fi bucuros chiar pentru că nu primesc nimic pentru mine şi sunt îndreptat către dăruire! Verific toate acestea şi le evaluez în relaţie cu mediul. De aceea, trebuie să construim acest mediu astfel încât, constant, să simţim aceaşi inspiraţie ca şi la cel mai excitant eveniment de la Congres şi chiar mai mult, clipă de clipă.

Pe de o parte trebuie să ţinem Congrese şi sa fim împreună. Dar pe de alta, trebuie să facem ca această stare inspirată să rămână în noi în mod constant, în loc de urcări şi căderi. Este scris despre ziua de Sabat care completează săptămâna că scopul este de a obţine starea în care fiecare zi va fi ca ziua de Sabat, adică nu vor mai fi căderi ci va fi doar o ascensiune continuă, sfârşitul corecţiei (Gmar Tikkun).

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/11, Pregătire pentru Congresul WE!

Filed under: Egoism | Add Comment →